La Serenissima, Adrian Chandler – Vivaldi X2², Signum Classics, 2 august 2024
Dintre cele peste 500 de concerte scrise de preotul, profesorul, impresarul, violonistul virtuoz și compozitorul venețian Antonio Vivaldi, vreo 55 sunt compuse pentru ceremonii sacre speciale. Și duble. Adică cu mai mulți soliști, pentru perechi identice sau contrastante de instrumente, pentru că cele cu un singur instrument nu ar fi fost destul de festive pentru pompa și fastul venețian. Cu cele șapte noi concerte înregistrate, La Serenissima reia ideea succesului care a fost Vivaldi×2, în 2018, la casa Avie. Și o face monumental, cu amploare și măreție. Și chiar dacă britanicilor strânși în timpul studenției din anii ’90 la Royal College pe lângă violonistul Adrian Chandler le lipsește uneori exploziva vervă italiană, La Serenissima are în schimb o căldură căreia ți-e imposibil să-i reziști.
SIGCD908
Antonio Vivaldi (1678-1741)
La Serenissima
Adrian Chandler
Înregitrări Bourton-on-the-Hill, Gloucestershire, aprilie 2024
Oslo Philharmonic, Klaus Mäkelä – Shostakovich Symphonies 4, 5 & 6, Decca, 9 august 2024
Poate că Șostakovici nu pare a fi cea mai bună idee pentru o vacanță la mare, dar nu m-am mai putut opri după Moderato din Simfonia a 5-a. Poate e adevărat ce se spune, că trebuie să fi trăit în Uniunea Sovietică sau să fi citit toate cărțile despre Stalin pentru a găsi cheia limbajului său, dar Mäkelä are o afinitate naturală pentru această muzică. A 4-a, un Șosta pe steroizi, are o precizie pasională a norvegienilor, cu un sunet amplu și o dinamică perfectă, într-un ambient care taie orice duritate, chiar și atunci când nu e cazul. A 5-a e superbă, dar cu un final dezamăgitor, chiar confuz. Cu a 6-a, o lucrare plănuită drept dedicație pentru Lenin, lucrurile revin la normal. Orchestra din Oslo e entuziasmantă, cu vervă și un final apoteotic sub bagheta contaminantă a lui Klaus Mäkelä – relația lor a început chiar cu muzica lui Șostakovici. De păstrat, alături de versiunile cult cu Mravinski, Barșai, Kondrașin sau Sanderling.
Decca 4854637
Dmitri Șostakovici (1906-1975)
Oslo Philharmonic Orchestra
Klaus Mäkelä
Înregistrări Oslo Konserthus ianuarie 2022 (4&6), mai 2023 (5)
Julian Prégardien & Kristian Bezuidenhout – Schubert: Die schöne Müllerin, Harmonia Mundi, 23 august 2024
Am mai spus: ciclurile de lieduri schubertiene ar trebui studiate obligatoriu de către conservatoriști și cântate ostinato în stagiunile camerale, acolo unde acestea mai există. Versiunea HM cu Prégardien & Bezuidenhout e o capodoperă, una foarte proaspătă, prin diversitatea culorii pianistice, o superbă copie a unui fortepiano vienez Conrad Graf din 1825 și, mai ales, prin vocalitate. Un tenor liric de anvergură, Julian Prégardien e un îndrăgostit de Schubert, un interpret cu o tehnică fenomenală care aduce în această înregistrare noutatea unei bogate ornamentații destul de neobișnuite. Una superbă și, pentru mine, justificată în forma strofică repetitivă. Acest atemporal Die schöne Müllerin respiră cu o sinceritate dezarmantă, o libertate provocatoare și emoționantă. De păstrat.
HMM902739
Franz Schubert (1797-1828)
Kristian Bezuidenhout, pianoforte
Julian Prégardien, tenor
Înregistrări noiembrie 2023, SWR Funkstudio, Stuttgart
Augustin Hadelich, Orion Weiss – American Road Trip, Warner Classics, 23 august 2024
E unul dintre marii violoniști ai timpului nostru: sunet minunat, perfecțiune tehnică și o muzicalitate întotdeauna emoționantă. Pentru mine a fost una dintre cele mai impresionante revelații live la Festivalul Enescu, cu L’Arbre des songes de Dutilleux alături de ONF & Cristian Măcelaru. American Road Trip e un superb cameral în care Hadelich exploatează fascinant fațetele literaturii americane pentru vioară, alături de pianistul Orion Weiss, un partener perfect pentru formula de duo. Romanțat dar fără a fi melodramatic în Amy Beach op. 23, improvizatoric hazliu într-un cakewalk blues de Coleridge-Taylor Perkinson, ludic-profund în Sonata de Ives sau cu un glissando virtuoz à la Jascha Heifetz în Estrellita de Manuel Maria Ponce, Augustin Hadelich cântă totul cu o plăcere nebună, una fără rest și celor care îl ascultă.
2173228790
Amy Beach (1867-1944)
Coleridge-Taylor Perkinson (1932-2004)
Charles Ives (1874-1954)
William Kroll (1901-1980)
Manuel Maria Ponce (1882-1948)
Stephen Hartke (n. 1952)
Daniel Bernard Roumain (n. 1971)
John Adams (n. 1947)
Leonard Bernstein (1918-1990)
Aaron Copland (1900-1990)
Augustin Hadelich, vioară
Orion Weiss, pian
înregistrări 7-10 ianuarie 2024, Fraser Performance Studio, WGBH Boston
Jean-Paul Gasparian – Origins, Naive, 30 august 2024
Încă un armean mândru de originile sale! Un pianist de mare finețe care sondează cu versatilitate un univers sonor puțin cunoscut, cu un parfum exotic seducător. Patru dintre cele șase dansuri aproape ezoterice de Komitas, cinci lucrări ale puțin cunoscutului Arno Babadjanian, compozitorul cel mai bine reprezentat pe disc, cu cinci lucrări contrastante, între care un focos dans Vagharshapat pe teme de același Komitas și o Elegie pe un cântec din Sayat Nova, minunat omagiu genialului Serghei Paradjanov. Nu lipsește nici Haciaturian (nu avea cum!) cu Toccata op 11 și Adagio din Spartacus, acesta din urmă într-o interpretare sublimă. Cele două lucrări de Gérard Gasparian nu sunt doar un simplu omagiu filial, ele închid cercul inspirațional Sayat Nova, cu o interiorizată Baladă din 1988 și un tandru poem de dragoste scris în 1989. Ce pianist, ce program!
V8444
Arno Harutyuni Babadjanian (1921-1983)
Gerard Gasparian (n. 1960)
Aram Haciaturian (1903-1978)
Komitas (1869-1935)
Jean-Paul Gasparian, pian
înregistrări 21-24 noiembrie 2023 Salon de Musique Fondation Singer-Polignac, Paris
Emily D’Angelo – Freezing, Deutsche Grammophon, 30 august 2024
Coup de cœur! Pentru vocea de mezzo, cu o gamă timbrală incredibilă, profundă și amplă ca o orgă în registrul grav și un acut curat, cristalin și puternic. Și pentru repertoriul abordat pe disc, un șuvoi subtil de melancolie care acoperă cinci secole de muzică, de la Dowland și Purcell la Kodály și Philip Glass, până la lucrări recente de Randy Newman și Cecilia Livingston sau trupa rock americană Ween. Ce versatilitate vocală, ce pasiune îndrăgostită în vocea întunecat-fascinantă a solistei canadiene, ce aranjamente simple și puternice (pian, synth, chitară electrică & bas) și ce liniște a ansamblului celor 17 trackuri.
„La un anumit nivel, acest album este despre a ne da la o parte și a permite cântecelor să vorbească de la sine, subliniind în același timp modul în care muzica evoluează și se schimbă în timp“, explică D’Angelo. „Jean Ritchie a bazat O Love is Teasing pe o melodie care a ajuns în SUA din Scoția sau Irlanda. La fel ca multe melodii, aceasta și-a făcut drum din Europa în America, căpătând o nouă formă înainte de a se întoarce în Europa și nu numai. De asemenea, Ween, una dintre formațiile mele preferate, a preluat textul vechiului cântec popular englez Cold Blows the Wind și l-a reimaginat ca o baladă rock psihedelică. Nu există răspunsuri greșite! Sper că Freezing va exista ca parte a acestei tradiții.“ Ascultați-l, eu aștept vinilul.
12 Emily D’Angelo în Ariodante de Handel, Paris © operagarnier
4866571
Philip Glass (n. 1937)
Arthur Russell (1951-1992)
Henry Purcell (1659-1695)
John Dowland (1563-1626)
Jeanine Tesori (n. 1961)
Randy Newman (n. 1943)
Rebecca Clarke (1886-1979)
Zoltan Kodály (1882-1967)
Emily D’Angelo, mezzo
Sophia Muñoz, piano
Bruno Helstroffer, chitară electrică
Jonas Niederstadt, bass & syntetizator
Fridolin Blumer, contrabas
Înregistrări aprilie 2024 Klanghaus am See / Klanghaus Tonstudio
Audiție plăcută!
Galerie foto
