Acum 40 de ani, în 1984, Deep Purple își încetase practic existența de nouă ani, iar celebrul Mark II, a doua componență a trupei și cea mai apreciată de fani, se destrămase de și mai multă vreme. Trecut deja în istoria de aur a rockului, Deep Purple avea să se reformeze exact când nimeni nu se mai aștepta și să demareze un nou ciclu de viață din cariera legendarei formații.
În ultimul deceniu, membrii Mark II trecuseră deja la alte formații: Ritchie Blackmore și Roger Glover cântaseră împreună în Rainbow, Ian Gillan avusese o excursie în universul Black Sabbath, Jon Lord cântase cu Whitesnake și Ian Paice cu trupa lui Gary Moore. Ani la rând, ei rezistaseră la oferte de reformare extrem de profitabile financiar, pretextând că trebuie să existe un alt motiv pentru o reuniune, ceva care „să aproximeze condițiile care inspiraseră, cu peste un deceniu în urmă, marile lor hituri“.
În 1984, într-o altă era a rockului, în care heavy metalul căpăta o popularitate tot mai mare și apăruse deja MTV, membrii Mark II au decis, totuși, să se reunească și, în loc să rămână cantonați în trecut, să încerce să se reinventeze pentru o altă generație. „Primul lucru a fost să ne adunăm să vedem dacă mai putem face muzică împreună. La doar un minut după ce ne-am strâns în subsolul unei case din Vermont deja zâmbeam cu toții fiindcă am văzut că era exact ca pe vremuri“, povestea basistul Roger Glover în 1985.
Ideea de bază a noului album, Perfect Strangers, a fost să nu refacă Smoke on the Water, ci să se concentreze asupra prezentului (din 1984). „Nostalgia este grozavă cât timp nu câștigi prea mult pe baza ei“, spunea Glover. „De aceea am preferat să ne vedem nu ca o trupă cu vechime, ci ca muzicieni în prezent, ca muzicieni care trăiesc, respiră și cântă în momentul prezent. De aceea, Perfect Strangers a sunat ca un album Deep Purple, dar a reușit să surprindă trupa exact așa cum este ea într-o nouă eră.“ „Am rezistat de-a lungul anilor tentației de a primi butoaie cu bani pentru a ne reforma“, spunea și Ian Gillan. „În 1984 era însă momentul potrivit. Eram pregătiți.“ În acel moment de euforie a reîntâlnirii, toate vechile tensiuni și disensiuni care duseseră cândva la destrămarea formației au fost ignorate, lăsând doar vechea chimie a trupei să se manifeste.
Când a fost lansat Perfect Strangers, exact acum patru decenii, în septembrie 1984, presa de profil n-a fost chiar foarte încântată. „Fără să fie vreo surpriză, criticii ne-au desființat“, a comentat Glover. Fanii, în schimb, au fost de altă părere. Perfect Strangers a devenit un hit de Top 5 în mai multe țări și a intrat în Top 20 în Statele Unite, devenind primul disc recompensat cu Discul de platină pentru Deep Purple de la Machine Head (1972) încoace. Turneul de promovare a fost un asemenea succes, încât a fost nevoie să fie prelungit, iar în 1985 Jon Lord declara că noul Purple reușise să întreacă orice alt star rock în afară de Bruce Springsteen.
„Perfect Strangers aproape s-a compus de la sine. Era grozav fiindcă era minunat să fim din nou împreună după ce fuseserăm despărțiți atâția ani“, admitea Jon Lord ceva mai târziu. Problema a fost atunci când a venit vremea ca trupa să lucreze la următorul disc, în 1987. „Albumul The House of Blue Light a fost ciudat și greu de construit“, spunea Lord. „Am descoperit că oamenii nu prea voiau să facem așa ceva, să schimbăm formula, să ne modernizăm muzica, voiau să facem ceea ce știam noi mai bine să facem.“ Și deja formula Mark II, versiunea a doua, se apropia de final, iar următorul disc al trupei, Slaves and Masters, din 1990, îl avea la voce pe Joe Lynn Turner.
O altă aniversare
O altă aniversare rock a acestei luni este împlinirea a 35 de ani de la lansarea lui Pump, al zecelea album din discografia trupei Aerosmith.
Celebra trupă americană se bucurase de un mare succes după înființarea sa, în anii ’70, dar spre finalul decadei se prăbușise sub povara exceselor și a lipsei de inspirație. Desființați după albumul Rock in a Hard Place, apărut în 1982, s-au reformat în 1984, au pornit lent cu Done with Mirrors în 1985, un disc care nu s-a vândut bine, și au dat lovitura cu albumul multi platinat Permanent Vacation, în 1987. Dar membrii Aerosmith nu erau încă mulțumiți și aveau nevoie de un nou album care să confirme că ieșiseră din perioada cu probleme. Pump a fost compus de vocalistul Steven Tyler și chitaristul Joe Perry imediat după terminarea turneului Vacantions. „Simțeam că urma ceva mare, ne-am pus imediat pe lucru“, își amintește Perry.
În documentarul The Making of Pump, basistul Tom Hamilton explică de ce pentru el acesta a fost un album care închide cercul: „Trupa a scos albume din ce în ce mai bune în anii ’70 până la Rocks, când cu toții am devenit mai buni. Apoi ne-am lăsat distrați, ne-am lăsat corupți și, dintr-odată, albumele noastre n-au mai fost bune. Până la urmă, formația s-a destrămat vreme de trei ani. Pe urmă ne-am reunit, dar n-am ieșit cu un album care să fie următorul pas logic. Eram o nouă trupă, începeam din nou procesul nostru evoluționar“.
Iar Pump s-a dovedit albumul care a proiectat din nou Aerosmith în stratosfera rock, cu cinci hituri în topuri, vânzări recompensate cu șapte Discuri de platină și primul Grammy din cariera trupei pentru piesa Janie’s Got a Gun.