Continuăm jurnalul
Luni, 23 septembrie
O notă de acum unsprezece ani: Am avut un coșmar: am visat că Franz Kafka trăia și se mutase, prin programul Prima Casă, în Berceni și își refăcuse viața cu Ana-Maria Prodan.
O notă de acum nouă ani: Un șofer nostalgic, dincolo de Brașov: „Pe drumul ăsta am văzut prima dată Loganul. Mi-a ieșit în față. Mă uitam… zic, bă, ce mașină e asta?!, că nu seamănă cu nimic… Auzisem de el, dar nu-l văzusem. Loganul. Era 2005. Uite că au trecut anii“.
O notă de acum șase ani: Credeți că porcului îi pasă că stă să-i cadă cotețul în cap, dacă îi dai lăturile cuvenite – chiar, porcii mănâncă lături, carpato mănâncă porcii, când nu îi omoară pesta din vremea pesedismului. Coincidență? Nu cred. Nu, porcului nu îi pasă. Tot așa și omul carpato, dacă îi dai bâlciul și brâul Măicuței Domnului, merge și așa: „Lasă, bă, ce dacă stăm într-o cocină, nu-ți convine, ia, marș pe Elveția, v-a luat pe voi pretențiile“.
O notă de acum cinci ani: Acum, după ce s-a aflat că Băsescu a fost turnător, hă-hă ce surpriză, ce-o să mai aflăm, Doamne?! Că i-a dat și un dos de palmă unui copil (care o fi zis și el ceva, o fi înjurat)?
O notă de acum patru ani: Impardonabilă absența unei carpete cu Răpirea din serai la intrarea în București, cum vii dinspre Voluntari.
O altă notă de acum patru ani: Aia e, așa îi trebuie și lui Nicușor, în loc să stea cuminte în analiza matematică, unde e clar că un spațiu Hilbert este un spațiu Banach autodual, își bate capul cu alde una care țopăie pe Aserejé, Jerusalema și buget, modista treanca-fleanca, videochatista cu sparanghel și australopitecusul ăla din dulap.
Încă o notă de acum patru ani: Pe scurt, alegerile sunt o problemă în care trebuie să aflăm dacă în capitala coloniei noastre penitenciare iq < 50 > iq > 50.
Elefantul din cameră e intelligence-ul românesc, care e cam prost făcut grămadă de bani.
Idee de conspirație pentru vlahi: Iohannis n-a mai venit de la Sibiu, stă de zece ani într-un beci (case are destule), în lanțuri l-au ferecat nemernicii, iar ăsta de-l plimbă țara e un terț împăiat, un fals, nu e Iohannis-ul ăla adevărat.
22 septembrie
Frumos paradox: s-a ajuns ca roboții Marcului să fie chiar mai prostani decât utilizatorii rețelei Facebook (care-s mulți și pe cale de consecință…).
O notă de acum zece ani: O să apară, uite acuș, și candidatul securiștilor cu față umană. Puțintică răbdare. Nenea Iancu să ne judece, să ne ierte și să ne iubească.
O notă de acum nouă ani: Scria Mihail Sebastian în Jurnal: „Nu cer nimănui să fie bun sau rău, frumos sau urât, canalie sau înger. Îi cer numai să fie ceva care să nu existe decât o singură dată“.
Istoria pe scurt:
România pe vremea lui Băsescu: hă-hă-hă.
România pe vremea lui Dăncilă: he-he.
România pe vremea lui Ciucă: ă-ă-ă.
Sâmbătă, 21 septembrie
O notă de acum șase ani: Sunt atâția imbecili care latră și ei prin spațiul public încât e greu de presupus că există imbecili și mai mari, care se uită în gura lor, dar uite că există. Pentru o evaluare corectă a gradului de prostie din societatea noastră, recomand să se constate, întâi de toate, cât de proști sunt formatorii de opinie.
O notă de acum patru ani: După o binemeritată pauză de doi ani prilejuită de scârbă, am redevenit participant la traficul rutier în calitate de șofer. Concluziile mele sunt: traficul rutier e ca țara, o mizerie; Bucureștiul e moțul; doar cine se adaptează la acest mediu infect e apt pentru România; sunt considerate calități: ghiolbănia, jigodismul, înfiptul, descurcatul; doi oameni din zece respectă regulile, ei sunt numiți „proști“ de către ceilalți participanți la trafic; pietonii sunt martiri care supraviețuiesc din hazard; un om care respectă regulile îi încurcă pe ceilalți, făuritorii de normă; șoferii sunt incapabili să gândească dincolo de bara din față, nici o vedere de ansamblu, nici o perspectivă, nici o gândire în doi-trei pași, zero; societatea e cu nervii praf, lorzii calmului clachează psihic; două reacții ne rezumă la: hai, bă, astăzi!, respectiv: unde te grăbești așa?!; șoferul mediu statistic nu semnalizează, taie fața, oprește unde vrea, înjură ca un birjar; se crede pilot de Formula 1, dar la rigoare e idiot; locurile de parcare sunt o ficțiune, milițienii o pacoste; în Africa am văzut zeci de bătăi în trafic, trece cine bate, în Orientul Mijlociu semaforul funcțional e OZN, nu poți respecta altă regulă decât cea a tupeului; România rămâne mai aproape de Asia Mică decât de Copenhaga; toți se cred inocenți.