Iași, care se mândrește în scripte cu bogata sa viață culturală, se confruntă cu o problemă interesantă: are oare prea multe evenimente deodată și prea puține în general? O problemă majoră este saturarea pieței culturale.
Publicul ieșean are o capacitate limitată de a participa la toate evenimentele, iar suprapunerea dublată de concentrarea lor în anumite momente ale anului, chiar dacă organizatorii își anunță entuziaști succesele, reprezintă o greșeală – față de comunitate.
Organizarea de mai multe evenimente culturale simultan într-un oraș poate părea o rețetă de succes. O astfel de concentrare de activități culturale ar putea atrage un public mai mare, ar stimula economia locală și consolida reputația orașului de centru cultural. Cu toate astea, abordarea prezintă și o serie de riscuri importante. Mai ales că nu vorbim de o constantă pe parcursul anului, ci de perioade de efervescență – și este o situație cu care orașul nostru se confruntă în fiecare an.
Spre exemplu, acum, de curând, au avut loc, suprapunându-se, mai multe evenimente: pe Ștefan cel Mare s-a desfășurat târgul de carte Gaudeamus, puțin mai încolo se cânta la Festivalul Străzii Lăpușneanu, în timp ce la pasarela Octav Băncilă avea loc Bridge Delivery. Peste toate, se suprapunea și un alt eveniment, Diskoteka Festival.
Patru lucruri deodată. Și doar două picioare și un singur mers al ceasului.
Saturație a pieței
Da, știu, o să se replice că orașul Iași se descurcă, la câți locuitori are, bașca studenții care au revenit. De acord, dar este vorba și de altceva: despre canibalizare.
Pentru că suprapunerea evenimentelor culturale ridică problema potențialului de saturare a pieței și canibalizarea audienței. Cu o mulțime de evenimente care se întrec pentru a atrage atenția publicului, devine din ce în ce mai dificil pentru individ să știe în ce parte să se îndrepte. Iar fiecare dintre evenimente riscă să nu reușească să atragă un public semnificativ. Evenimente similare atrag aceiași spectatori (mai mult sau mai puțin), împărțindu-și resursele limitate și ducând potențial la rezultate slabe.
Mai mult, o abundență de oferte culturale poate copleși publicul, făcându-l să se simtă înecat și să își piardă interesul.
Ca să fie simplu, apelez la propriul caz: dintre cele patru evenimente de mari dimensiuni pe care le-am amintit (au mai fost și altele, mai mici, dar aici nu este vorba despre ele) am vrut să particip la trei dintre ele. Însă am reușit să ajung doar la două, tocmai din cauza suprapunerii lor – și am reușit asta doar pentru că erau apropiate în spațiu. Altfel, nici măcar asta nu aș fi putut.
Realitatea este că publicurile evenimentelor sunt, ca într-o diagramă Venn, suprapuse într-o măsură destul de mare. Iar aceste publicuri se fragmentează când este vorba de un asemenea potop. Evident, sunt și publicuri separate, există cei care nu ar merge nicidecum la Diskoteka, cum sunt cei pentru care Bridge Delivery nu prezintă nici un interes. Despre Gaudeamus și cărțile sale nici nu mai vorbesc.
Adoptarea unei abordări strategice
Dar aici vedem altceva: suprapunerea evenimentelor culturale într-un oraș care are parte de ele doar din când în când. Trăim în salturi și colapsări. Pauză-pauză-pauză – deodată se suprapune totul cu totul. La fel stau lucrurile și cu, spre exemplu, FILIT și FITPTI, festivaluri care se dublează unul pe altul de ani buni. Iar acolo chiar vorbim de un public similar. Printr-o sincronizare fericită, anul acesta organizatorii celor două au reușit să evite suprapunerea.
Și tocmai despre asta este vorba, despre sincronizări și despre riscurile canibalizării. Cu alte cuvinte, cel puțin la nivel de instituții de stat, care se află într-o largă matcă comună, lucrurile acestea pot fi evitate – și cred că este esențială adoptarea unei abordări strategice. Putem să ne tot plângem că lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui (ceea ce oricum este o plângere generică, o pălărie largă pe care, indiferent de situație, mulți vor insista să o poarte), că nu există o strategie culturală.
Dar există o soluție: să se contureze strategia. Mai mult, o colaborare puternică între instituțiile culturale, autoritățile locale și alte părți interesate este crucială pentru evitarea conflictelor și folosirea cât mai eficientă a resurselor.
Strategiile de promovare diversificate pot ajuta, de asemenea, să se ajungă la un public mai larg și să se asigure că fiecare eveniment are o șansă echitabilă de succes. În cele din urmă, evaluarea continuă a impactului evenimentelor culturale asupra comunității este esențială pentru identificarea domeniilor de îmbunătățire și pentru a face ajustările necesare strategiilor viitoare. Bun, știm că perspectiva de a găzdui mai multe evenimente culturale simultan poate părea atrăgătoare, dar este important să se ia în considerare cu atenție potențialele riscuri implicate. Repet, patru evenimente în același timp în Iași, pe când nu se oferă de către organizatori posibilitatea teleportării. Dar există, pentru viitor, posibilitatea întâlnirii și stabilirii unui calendar.
Iar asta ar însemna și formarea de public, nu doar apelul la cel deja existent.