Așa sunt oamenii croiți mental, își fac planurile de viață fără să lase ferestre temporale viitoare pentru eventuale situații neplăcute. Nimeni nu-și va propune să meargă mâine la pescuit, poimâine la teatru și să-și rezerve ziua de răspoimâine pentru o eventuală răceală. De fapt, este un comportament normal, nu putem trăi punând mereu răul în față.
Dacă ai sta să te gândești zilnic la faptul că inevitabil vine cândva momentul în care ți se înfundă scurgerea de la bucătărie, probabil ai înnebuni din cauza stresului. Nu-ți rămâne decât să speri că hazardul va face ca această boală a țevilor să lovească pe oricine altcineva, că doar cartierul e mare. Te las să speri, dar totodată azi te pregătesc să treci peste acest mare hop existențial. Într-o dimineață vei constata că apa mustește în chiuvetă, de parcă planeta a ajuns brusc la saturație și nu mai are loc de zeama ta. Vei da fuga la primul magazin, sperând că granulele pe care le-ai tot văzut în reclame vor rezolva nerezolvabila. Nu o vor face, și panica ta va începe să frizeze iraționalul. Dacă apa blocată în scurgere va începe să dizolve clădirea, apoi planeta? Dacă pisica ta se va trezi singură pe lume, fără pliculețe, plutind pe o ușă? E dreptul tău să amesteci drame cinematografice cu proiecții mentale.
Dacă locuiești la bloc, vei încerca și abordarea de grup, spunându-i șefului de asociație că „avem o țeavă înfundată în bucătăria mea“, ca să-ți mai descarci puțin umerii. El îți va recomanda un nene instalator, din ăla cu zâmbetul la spate, pe vertical, chirurg vascular de țevi. Practic vei da și bani pentru ca cineva să-ți spună că nu se poate, dom’le, trebuie să spargem planșeul și să înlocuim țeava. Sper că ești mulțumit, din cauza ta se va dărâma blocul.
Soluția pe care o ofer azi este de multe ori probată de mine și funcționează indiferent dacă stai la bloc sau la casă. Măsurați distanța aproximativă de la bateria dușului din baie până la gura țevii înfundate. Dați fuga la un magazin de bricolaj și cumpărați furtun de grădină gros cât un deget de om normal, de lungimea deja măsurată. Mai cumpărați o cuplă cu portfurtun de unu pe doi și filet exterior. Așa se cheamă ea. Desfiletați capul dușului și înfiletați cupla, pe care o înfigeți și în furtun. Celălalt capăt al furtunului trebuie înfășurat într-o cârpă, apoi îndesat în țeava cu pricina. Țineți ferm și apăsat. Ah, uitasem să precizez, mai e nevoie de cineva care să deschidă robinetul dușului, mă gândesc că nu sunteți chiar singuri pe lume.
La început apa va tinde să împingă înapoi, dar nu cedați, după câteva secunde veți avea cea mai plăcută senzație de eliberare.