De la un prim episod care este și astăzi considerat unul dintre cele mai bune episoade pilot din istorie, la un final controversat, Lost, serialul-fenomen cultural, tocmai a împlinit două decenii de la lansare.
Prin urmare, este un bun prilej pentru revista de cinema „Premiere“ de a intra în culisele realizării serialului Lost, dezgropând biblia acestui serial și analizând-o pentru a scoate la iveală felul în care realizatorii i-au mințit deseori pur și simplu pe producători pentru a-i determina să dea undă verde proiectului.
În jargonul de specialitate, o biblie este documentul de referință care permite unui producător sau unui post de televiziune să-și facă o idee despre cum va arăta un serial. Creatorii detaliază acolo povestea, personajele și stilul vizual, astfel încât factorii de decizie să poată lua o hotărâre informată cu privire la aprobarea sau nu a serialului și să nu se bazeze doar pe scenariul primelor episoade.
Biblia Lost este datată 5 mai 2004 și este semnată de J.J. Abrams (care a plecat curând după aceea să filmeze Mission: Impossible 3 și a lăsat locul de co-showrunner lui Carlton Cuse) și Damon Lindelof. Duoul a fost însărcinat cu scrierea serialului Lost de către Lloyd Braun, pe atunci director la postul ABC, care a avut ideea de a obține un melanj între Cast Away (filmul din 2000 cu Tom Hanks naufragiat) și reality-show-ul Survivor, adăugând la aceste ingrediente și un strop de Împăratul muștelor. Singura condiție a lui Abrams a fost să adauge elemente supranaturale în serial. Ceea ce nu a ezitat să facă.
Conștienți că se adresează unui post mare, care are nevoie să își umple grila cu programe pe care telespectatorii le pot urmări fără prea mult efort, J.J. Abrams și Damon Lindelof abordează rapid cea mai spinoasă problemă: va fi Lost un serial de sine stătător (fiecare episod poate fi urmărit independent) sau serializat (trebuie urmărite toate episoadele pentru a spera să înțelegi ce se întâmplă pe ecran)? În biblie, ei jură evident că lucrează la prima opțiune. „Serios. Promitem“, scriu ei. „Da, misterele care înconjoară insula ar putea alimenta o mitologie (ușor de urmat), dar fiecare episod are un început, un mijloc și un sfârșit. Mai important, începutul episodului următor va oferi o dilemă complet nouă de rezolvat, care nu va cere deloc să cunoști ce s-a întâmplat în episodul precedent (cu excepția episoadelor rare împărțite în două părți).“
„Da, arcurile personajelor (romantisme, alianțe, resentimente) vor continua pe parcursul unui sezon, dar nu și intrigile. Telespectatorii vor putea începe să urmărească serialul în orice moment și vor înțelege ce se întâmplă. Nu este o dorință – suntem absolut devotați acestui concept. Lost poate și va fi la fel de accesibil în fiecare săptămână ca un serial de gen procedural.“
Câte ceva pentru toată lumea
„Este foarte amuzant să citești asta astăzi, știind cât de puțin a fost respectată această promisiune de către realizatori, care, din contră, au cerut telespectatorilor o implicare pe termen lung“, comentează „Premiere“. Într-un alt loc, duoul precizează că a „învățat bine lecția din Alias“ (serialul realizat anterior de J.J. Abrams) și că nu este vorba să se împotmolească din nou într-o mitologie prea complexă.
Un alt loc unde Abrams și Lindelof și-au păcălit producătorii este legat de natura „monstrului“ care bântuie personajele de-a lungul întregului serial. La momentul scrierii bibliei, Abrams și Lindelof nu aveau de fapt nici o idee despre adevărata sa natură, dar asigurau că „rămânem fideli angajamentului nostru de a oferi explicații raționale pentru evenimentele aparent ciudate“. „Evident, acest lucru este fals“, apreciază revista „Premiere“.
De asemenea, pentru a nu îngrijora factorii de decizie de la ABC, Abrams și Lindelof se lansează „într-un exercițiu de contorsionare a adevărului“ pentru ca serialul să nu fie catalogat drept SF: „Dacă ne facem treaba bine, vom rămâne pe linia de mijloc și nu vom fi niciodată etichetați ca science-fiction“, scriu ei. „Preferăm să vorbim despre un serial de aventură. (…) Direcția noastră este să tratăm Lost ca pe un roman de Michael Crichton. De fiecare dată când introducem un element fantastic, îl ancorăm în realitate. Dacă facem asta bine, «paranormalul» va fi întotdeauna legat de o explicație logică, pentru a reaminti publicului că este vorba despre lumea reală.“
Evident, și această idee a fost abandonată rapid în cursul realizării serialului. Însă Abrams și Lindelof le-au descris producătorilor Lost drept un amestec de serial medical („Dacă cineva este rănit sau se îmbolnăvește, miza de viață și moarte va fi la fel de mare ca într-un episod din E.R.“), de serial polițist (ei dau exemplul unui naufragiat care este ucis sau al anchetei în jurul trapei care duce la clădirea subterană), de serial judiciar („Fiecare episod permite apariția unor dezbateri explozive despre etică, fie că este vorba despre nevinovăția sau vinovăția unuia dintre personajele noastre acuzat că a furat mâncare, fie despre modul de formare a unei noi societăți“) și de serial dramatic („Să profităm de elementele foarte soap-opera pe care le avem la dispoziție și să facem o versiune mai elegantă. “). Din acest punct de vedere, apreciază revista franceză, cei doi s-au ținut în general de cuvânt, pentru că „Lost este într-adevăr puțin din toate acestea, chiar dacă a vinde serialul în acest fel este, totuși, o mică păcăleală”.
Dincolo de toate acestea, aniversarea Lost prilejuiește un moment de reflecție pentru multe reviste care au ținut să pomenească evenimentul. Invocând „o eră de aur a televiziunii“, de exemplu, „USA Today“ vorbește despre „o vreme când privitul la TV era o experiență mult mai individualizată și te puteai simți ca singura persoană din lume care urmărește un anume serial. Astăzi, a vedea un serial și a asculta apoi o mulțime de podcasturi dedicate, citind repovestiri și navigând prin postări care desfac fiecare episod în parte, reprezintă experiența actuală a consumului de serii. Unele aspecte ale acestui ritual existau și înainte de 2004, iar Lost a jucat un rol semnificativ în a cimenta acest ritual în procesul de consum al spectatorului modern“.