Între 19-22 septembrie, Amsterdam a găzduit Unseen, unul dintre puținele târguri exclusviv de fotografie din Europa. În aceeași perioadă, la FOAM, muzeu dedicat fotografiei, care are ca scop accesibilizarea și oferirea de perspective diverse asupra acestui mediu artistic, s-a deschis expoziția celebrei fotografe olandeze Viviane Sassen, cunoscută mai ales pentru colaborările sale cu diverse case de modă și pentru pictorialele de fashion.
Unseen
Anul acesta, Unseen Photo Fair, târg internațional de artă dedicat celor mai recente evoluții în fotografia contemporană, a avut 71 de expozanți în secțiunea principală a târgului, 65 de edituri de carte de fotografie în secțiunea pieței de carte și opt proiecte denumite Unbound. Numărul mai mic de expozanți față de ediția anterioară a fost explicat prin opțiunea galeriilor de a achiziționa spații mai mari pentru standuri.
Merită semnalată prezența a două galerii de fotografie din România: ⅔ Galeria, din București, respectiv Galeria Camera, din Cluj-Napoca. M-am bucurat să constat că, spre deosebire de multe dintre galeriile participante, care au ales fotografii cu un caracter comercial pronunțat, cele două galerii din România au venit cu lucrări din zone mai conceptuale. ⅔ Galeria a prezentat lucrările artistei Claudia Retegan, cu o serie intituală Some Chairs, care s-a bucurat de aprecierea specialiștilor. Galeria Camera a avut trei artiști la stand: Irina Dumitrașcu Măgurean (ale cărei fotografii le-am văzut chiar în această vară într-o expoziție la ⅔ Galeria), Szilard Gaspar, respectiv Mădălin Mărienuț.
Deși mă așteptam, per total, să văd fotografie de o calitate mai bună la galeriile participante, trebuie să recunosc că au fost și standuri care m-au încântat sau a căror ofertă era greu de trecut cu vederea. De exemplu, renumita Galerie Stevenson (Olanda / Africa de Sud) a participat la târg cu o prezentare solo a artistei olandeze Viviane Sassen, care s-a bucurat de deschiderea unei expoziții muzeale la Amsterdam (despre care detaliez mai jos) exact în perioada de desfășurare a târgului.
Standul 2/3 Galeria, Unseen
Viviane Sassen
Am avut ocazia să particip la preview-ul de la FOAM ținut pe 20 septembrie când, din cauza numărului enorm de oameni prezenți, n-am apucat să văd mai nimic. M-am întors, însă, câteva zile mai târziu, când am avut parte de o experiență de vizitare corespunzătoare.
Expoziția lui Viviane Sassen, intitulată PHOSPHOR: Art & Fashion, care poate fi vizitată până pe 12 ianuarie 2025, este formată din peste 200 de lucrări ce acoperă 30 de ani de carieră artistică, reunind fotografie, colaj, pictură și video. Pe lângă proiectele de început, din timpul studenției și a perioadei în care a lucrat ca model, și care mi-au plăcut cel mai mult, expoziția cuprinde imagini din serii precum Flamboya (2008), Parasomnia (2011), Umbra (2014) sau Lexicon (2014). O parte dintre aceste imagini au fost realizate în Kenya, locul în care Sassen și-a petrecut prima parte a copilăriei (de la doi la cinci ani) și care i-a servit ca sursă de inspirație și fundal pentru o bună parte dintre fotografiile care au consacrat-o. Am fost surprins să constat alegerea curatoarei Clothilde Morette, care a gândit o instalare în mare parte liniară, cu formate mici ale fotografiilor. Pe de o parte, acestea se pierdeau în încăperile cu tavan înalt ale muzeului, pe de altă parte, au permis integrarea și expunerea unui număr mare de lucrări.
Ca fotograf de fashion, Viviane Sassen a lucrat cu branduri precum Miu Miu, Louis Vuitton, Dior, Cartier, Armani sau Hermès. Pentru a expune cât mai mult din arhiva fotografiilor de modă, organizatorii au gândit un spațiu în care mai multe proiectoare alimentau constant un circuit de imagini ce se perindau în două secvențe diferite, simultan. Deși m-am străduit, era aproape imposibil să surprind într-un mod satisfăcător cele trei imagini care veneau din stânga și celelalte trei care se derulau în partea dreaptă, fapt care m-a determinat să mă concentrez doar pe unul dintre cele două fluxuri paralele și să părăsesc zona respectivă după 15 minute, timp în care nu se repetase nici o fotografie. Merită menționat faptul că, deși artista este născută în Amsterdam, această expoziție a ajuns în orașul său natal abia după ce a fost itinerată mai întâi în Japonia, la Kyotographie, și apoi în Shanghai, la Fotografiska.
AI Attacks
Capture, N2, from the series Capture, 2020 © Paolo Cirio
Dar ce mi-a plăcut cel mai mult la FOAM a fost expoziția artistului italian Paolo Cirio, intitulată aparent alarmant AI Attacks (unde AI vine de la Inteligența Artificială). În vârstă de 45 de ani, din Torino, Cirio este un artist conceptual, hacktivist și critic cultural. Lucrările lui sunt inspirate de etica hackerilor, cum ar fi accesul deschis la informație, politicile de confidențialitate și critica modelelor economice, juridice și politice. Intervențiile sale și lucrările de artă bazate pe cercetare sunt prezentate sub formă de instalații, conferințe, artefacte, fotografii, videoclipuri și artă în spațiul public, atât offline, cât și online.
Expoziția de la FOAM, pe care am fost norocos să o mai prind, deoarece se încheiase oficial la finalul lunii august, a reunit patru proiecte ale sale, printre care și o lucrare nouă, sub forma unor instalații imersive. Primul său proiect care implică IA a fost realizat încă din 2011, odată cu apariția tehnologiei de recunoaștere a fețelor (FRT). De acolo a rezultat și Capture, proiectul care m-a impresionat cel mai mult. Folosind aceeași tehnologie pe care statele o utilizează pentru supravegherea în masă, Paolo Cirio a folosit peste 1.000 de imagini apărute în spațiul public, din care a „capturat“ fețele a peste 4.000 de ofițeri de poliție din Franța, unii dintre ei implicați în represiunea brutală a manifestanților. Identitatea acestora a fost devoalată cu ajutorul publicului larg (prin crowdsourcing), iar datele lor publice au fost afișate în jurul Parisului. Autoritățile au reacționat speriate de folosirea instrumentelor împotriva lor, iar ministrul de Interne și sindicatele polițiștilor din Franța au cerut public (cu succes) înlăturarea din spațiul public a respectivelor lucrări de artă.
Paolo Cirio a inițiat o campanie de interzicere a tehnologiei de recunoaștere facială în toată Europa. În 2021, pentru campania sa #BanFacialRecognitionEU, Paolo Cirio a livrat diferitelor instituții europene o petiție cu peste 50.000 de semnături în sprijinul interzicerii recunoașterii faciale în Europa. Comisia Europeană a răspuns la plângerea lui Cirio recunoscând necesitatea de a restricționa din punct de vedere juridic utilizarea inteligenței artificiale, iar folosirea tehnologiilor biometrice a fost reglementată strict începând din 2023 în UE (nu și în restul lumii).
Un alt proiect, Street Ghosts, a presupus folosirea fotografiilor unor oameni, găsite pe Google Street View, care au fost postate în aceleași locuri în care au fost surprinse de mașinile gigantului IT. Siluetele oamenilor au fost tăiate de-a lungul contururilor din imaginile printate în mărime naturală și apoi lipite pe pereții clădirilor publice în exact locul în care au apărut în Google Street View.
Din lipsă de spațiu, o să mă opresc din a dezvolta mai mult subiectul, însă, din tot ce am văzut în acele zile în Amsterdam, expoziția lui Cirio mi-a dat cel mai mult de gândit.
Street Ghosts, Cincinnati – 3032 Spring Grove Ave – Ohio U.S., from the series Street Ghosts, 2012–ongoing, 2011 © Paolo Cirio
Galerie foto
