Partidele nu mai oferă soluții, iar în spațiul public nu se mai discută despre programe. E mult zgomot, însă puține soluții. Au rămas mai puțin de două luni până la alegerile pentru Parlamentul României. Știți care sunt propunerile PSD pentru următorii patru ani? Sau ați aflat ce vrea să facă PNL?
Nici un partid nu va obține 50% pe 1 decembrie și nu va fi în măsură să pună în aplicare în proporție de sută la sută propriul program. Dar totuși… Calitatea politicienilor a scăzut, desigur. E una dintre cauzele creșterii distanței dintre politicieni și electorat. Vedem peste tot, de la stânga la dreapta, mai puțină substanță și mai puțină analiză, dar mai mult circ.
Dar nu cumva asta vrea mare parte din electorat? Cui se adresează partidele politice? Cât de social-democrat e PSD și câtă dreaptă mai regăsim la liberali? Să fim sinceri. Ce vor oamenii: spectacol sau dezbatere aridă pe proiecte? Uitați-vă pe audiențele programelor TV și veți găsi imediat răspunsul.
Dacă faci un sondaj pe bune, mai toți se vor plânge de politicieni. Că nu vin cu propuneri concrete, că nu prezintă soluții, ci doar fac scandal.
Însă oamenii îngurgitează tot mai greu programe politice și dezbateri serioase. Dar nici nu mai au răbdare să asculte. Și nu e doar vina lor. Fenomenul nu se petrece numai în România, ci în mai toate statele democratice. Însă la noi se mai adaugă ceva. Se fac promisiuni la foc automat, dar nici a zecea parte din ceea ce se promite nu se pune în aplicare. Asta e marea problemă. Degeaba vorbesc frumos politicienii, pentru că tot mai puțini români îi și cred. Apoi ne mirăm de prezența scăzută la urne.
De fiecare dată alegem răul cel mic. Funcționează teoria cu balaurul care răstoarnă masa și care trebuie oprit în cabina de vot.
Doar un român din trei e interesat de politică. O altă treime din electorat vine la vot doar dacă simte balaurul în ceafă, iar restul sunt sătui până și de basmele cu creaturi cu șapte capete. Aceștia din urmă s-au decuplat de la politică și nu mai sunt interesați de alegeri.
Pe 24 noiembrie vor fi alegeri prezidențiale. De data asta nu vom avea nici un balaur, dar bătălia se anunță una palpitantă. Finala prezidențială va atrage probabil și de data asta cam jumătate din electorat, dar și primul tur e incitant, pentru că pot apărea surprize. N-aș spune că va fi o prezență uriașă pe 24 noiembrie, dar ne putem aștepta la o mobilizare peste ceea ce am avut în primul tur acum patru sau opt ani. Atunci știam clar cine intră în finală. De data asta jocul e deschis, iar distanța între locurile doi și patru e de numai câteva puncte.
Nici măcar liderul PSD Marcel Ciolacu nu poate fi sigur că intră în turul doi. Pot apărea lebede negre. Candidatul PSD nu are spre 40%, așa cum aveau pe vremuri prezidențiabilii social-democrați.
Putem spune că în acest an, calitatea politică e în scădere abruptă, dar competiția e mult mai echilibrată. Când nu poți anticipa rezultatul, o bătălie de acest gen captivează, iar interesul crește.
Una dintre temerile alegerilor de peste câteva săptămâni e legată de ascensiunea populismului. E interesant de văzut de ce prind ideile conspiraționiste și de ce o temă simplă e văzută diferit de publicul care îmbrățișează teoriile de acest gen.
E vorba doar de simple frustrări adunate de-a lungul timpului? Unde au fost conspiraționiștii în urmă cu 10 sau 20 de ani? S-au înmulțit peste noapte?
A dispărut sperietoarea cu ungurii care ne fură Ardealul, au dispărut și moșierii. Acum se lucrează mult mai sofisticat: străinii (unii dintre ei!) ne vor răul, greierii au invadat farfuriile, iar miliardarii planetei ne țin în experimente. Partea proastă e că au apărut și politicienii care întrețin aceste bazaconii, ba chiar le amplifică. Sigur că terenul e fertil și că românii s-au săturat de politicienii care se îmbuibă și care își pun neamurile în funcții.
Încă nu există masă critică pentru ca Simion, Șoșoacă sau Lazarus să încline balanța în favoarea lor. Probabil că undeva spre 25% din electorat se uită cu interes către grupările suveraniste.
Dar partidele clasice nu ar trebui să se culce pe o ureche, ci ar trebui să curețe rapid propria ogradă. Teoriile fantasmagorice prind pentru că încrederea în politicieni tinde spre zero, iar autoritățile nu au un dialog normal și sănătos cu societatea. Uneori, slujbașii statului sunt timorați, alteori acționează fără nici o noimă.
Alegerile din noiembrie și decembrie sunt un examen pentru întreaga societate. Încă nu suntem în punctul critic, dar firul e subțire și se poate oricând rupe.