De 17 ani, în luna octombrie, Iașul este orașul diversității teatrale. Iubitorii acestei arte atât de vii sunt provocați de organizatorii Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI) să experimenteze senzații dintre cele mai diverse, să simtă, să se implice. Ediția din acest an s-a axat pe nuanțele și înțelesurile multiple ale unei teme care ne macină de când am reintrat ca popor în era democrației, tranziție. Fie că vorbim de spectacole, despre dezbateri, lansări de carte, proiecții de film, performance-uri, parade, trasee turistice, teatru VR, ateliere, lecturi performative, putem spune, fără teama de a greși, că toate au problematizat relația noastră cu sinele, cu ceilalți, cu societatea în care trăim, cu traumele cărora încercăm să le facem față, cu modernitatea și cu tradiționalismul, cu nonconformismul și conformismul.
Selecția spectacolelor din festival s-a dovedit a fi și în 2024 una axată pe diversitate, pe relevanță și adecvare la temă. Tocmai de aceea nu au lipsit puneri în scenă care aduc în discuție comunismul, relațiile dintre generații, starea educației din România, efectele tranziției de la comunism la democrație, de la cenzură la libertatea de exprimare, minusurile și plusurile rețelelor de socializare, realitate versus virtual, curajul și lașitatea, măștile sociale și efectele pe care tehnologia le imprimă acestora. Occident Express Ro, Ierbar, Adrenalină, Născut în 2000, Tea&Milk, Hello, Ceaușescu, Adunarea generală a locatarilor, Limite sunt doar câteva titluri din agenda încărcată a festivalului, multe dintre ele sold-out. De asemenea, figurile marcante ale teatrului românesc care au inspirat și inspiră în lunga perioadă de tranziție și care au făcut istorie au fost aduse în discuție prin lansări de carte și reviste tematice, expoziții. Este cazul marilor regizori Silviu Purcărete și Liviu Ciulei al căror spirit s-a simțit la Expoziția foto-video Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru, respectiv la lansarea volumului Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie semnată de teatrologul Anca Hațiegan.
Dincolo de datele oferite de către organizatori care spun că la Iași, în timpul festivalului, au avut loc peste 150 de evenimente, din care 65 de reprezentații în peste 25 de locuri din oraș (incinte teatrale, Grădina Botanică, Gara Iași, galerii de artă, pietonale, grădini publice, curți interioare, cafenele, secția de pediatrie etc.), rămâne sentimentul reconfortant al timpului petrecut cu rost.
Năuci traversăm nostalgia și încercăm să fim prezenți în propriile vieți
Ediția din 2024 a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI) a început în forță cu unul dintre cele mai așteptate spectacole, sold-out la scurt timp după ce s-au pus biletele în vânzare, Ierbar, în regia inconfundabilului Radu Afrim. Pentru acest poem-vizual și auditiv, regizorul a lucrat cu talentații actori ai Teatrului Național Târgu-Mureș și a valorificat fragmente din Cartea plantelor și animalelor de Simona Popescu. Pentru mine a fost atât surprinzătoare, cât și fascinantă alegerea. Încă din facultate mă cufundasem în frazele bine elaborate, labirintice, îmbibate în lirism ale Simonei Popescu și știam că nu orice regizor ar putea transforma lipsa aparentă de acțiune din textele acesteia într-un spectacol dinamic, viu, hipnotizant.
Ierbar impresionează prin magia lui aici și acum, dar și prin tandrețea cu care este îmbrățișat un atunci ușor prăfuit. Sertarele memoriei sunt pline de ierbare uitate. Ne presăm visele, speranțele, durerile și le ascundem bine de ochii celorlalți, dar le aruncăm câte o ocheadă când nu mai știm de ce nu mai pângem, de ce râdem necontrolat, de ce plonjăm în golul din noi fără plasă de siguranță. Spectacolul lui Radu Afrim este o seră imensă în care personajele năuce dau peste unele dintre sertarele cu emoții presate pe care le știau bine îngropate. Un minunat dans cu nostalgia, cu goliciunea cotidiană, cu poezia și grobianismul vieții.
Scenografia spectacolului, semnată de Irina Moscu reușește să îmbine structurile bine definite, cu ambiguitatea, cu infinitul unui peisaj care se pierde la linia orizontului și amplifică, multiplică și conține sentimentele personajelor. O instalație care domină jumătate de scenă recreează atmosfera unei sere de grădină botanică, în care plantele cresc într-un haos bine controlat, la fel ca emoțiile protagoniștilor. În Ierbar, relația indestructibilă dintre om și natură este pusă sub microscop, se fac disecții, se extrag esențe. Poveștile personajelor se regăsesc în laboratorul intern al naturii, se amestecă cu praful de stele, cu nostalgia, cu dramele peste care crește iarba uitării. Cântecul blând al regretelor și al nostalgiei răsună sub clar de lună și se pierde apoi în liniștea și căldura serei, unde simplitatea, firescul și vivacitatea se amestecă cu ofilirea, cu moartea, cu neființa.
De la poezie la realism existențial
Tranziția presupune evident schimbare, adaptare, etape prin care fiecare dintre noi trece pentru a se maturiza, pentru a ajunge la forma cea mai rafinată a sinelui, pentru a-și împlini destinul. Ce lăsăm în urmă și cu ce ne alegem de pe urma experiențelor trecute este o temă de permanentă zbatere interioară.
Spectacolul Adrenalină, prezent în agenda FITPTI, aduce în atenția publicului atmosfera anilor 2000, vine la pachet cu nostalgie, cu umor, cu întrebări pentru conștiință. Deciziile pe care le luăm în anumite momente din viață ne pot marca pentru totdeauna, ne pot duce spre ratare, spre mediocritate sau spre succes, spre performanță și spre un sine mulțumit. Producție a Teatrului Excelsior din București, spectacolul regizat de Gabriel Sandu spune povestea a trei trei adolescente, care au șocat o întreagă țară cu trupa lor al cărei succes fulminant a durat doar o vară, dar le-a conturat o aură de care nu au reușit să mai scape nici la maturitate. Pe ritmuri disco și în strălucirea costumelor cu paiete, Adrenalină pune în discuție această fantasmă a succesului pe care mulți o vânează, expunerea publică la vârste foarte fragede a unor copii în care mentorii și părinții lor văd viitoare vedete asaltate cu frenezie de fani, relațiile toxice, ipocrizia, vânătoarea de audiență a trusturilor media, dependențele de tot felul.
Prestația celor trei actrițe, Dana Marineci, Oana Predescu, Iulia Samson și un text foarte bine scris și semnat de același Gabriel Sandu, amestecul de trecut și prezent, de umor și ședință de psihoterapie, gustul de madlenă proustiană sunt tot atâtea motive pentru a declara spectacolul Adrenalină ca fiind unul care merge direct la suflet, fără a uita, însă, de minte. Trecerile din registru comic în registru grav aduc aminte de momentele din viață în care treci cu ușurință de la agonie la extaz sau invers. Nici bucuria, nici tristețea nu sunt, însă pentru totdeauna, așa că trebuie să te ridici, să te aduni și să mergi mai departe.
Râsul face tranziția mai ușoară
Ada Milea și Bobo Burlăcianu, prin muzica și versurile lor pline de umor și inteligență, sunt prezenți de ani buni la Iași, în cadrul FITPTI. Anul acesta au fost împreună pe scenă în spectacolul Concert’n doi – Amintiri și Chirițe, dar și prin intermediul unor reprezentații la care au semnat muzica sau versurile, Alice și Limite.
În Concert’n doi – amintiri și Chirițe pe scena cu doar două scaune ca elemente de decor, spațiul și atenția sunt acaparate de poveștile lui Ion Creangă reinterpretate de Ada Milea în stilul pe care a reușit să îl impună în lumea artistică de la noi din țară. Ghidușia, sarcasmul, ritmicitatea unei chitare, satira socială și comportamentală, aerul de șuetă între prieteni dau farmec acestui concert cu note de teatralitate.
În Alice, un alt spectacol de teatru muzical închipuit de Ada Milea, tinerii artiști de la Universitatea de Arte Târgu-Mureș o readuc pe scenă, pe ritmuri de dans, pe protagonista lui Lewis Caroll din Alice în țara minunilor. Aventurile sunt aceleași, însă abordarea încântă prin diversitatea mijloacelor muzicale folosite, prin dinamism și umor, prin ineditul costumelor. Lumile magice se intersectează cu universul interior al personajelor, ancorat și în realitate. O altfel de Alice care o face și mai simpatică, și mai plină de mister, și mai jucăușă.
Un alt spectacol prezent în FITPTI și care încoronează râsul ca rege este Bădăranii, regizat de Alexandru Dabija la Teatrul Nottara din București. Bădăranii, pus în scenă după cunoscutul text al lui Carlo Goldoni, radiografiază într-o notă comică relațiile dintre bărbați și femei, diferențele dintre aceștia. Cu puternice accente de comedie bulevardieră, cu replici care stârnesc hohote de râs, punerea în scenă a câștigat publicul și a cules multe aplauze la final.
Independenții în lumina reflectoarelor
Au surprins și bucurat în ediția din acest a festivalului show-urile individuale ale unor actori extrem de talentați și carismatici. Este vorba despre Edith Alibec în Tea&Milk, Ionuț Caras în Oglinda neagră și Mihaela Rădescu în Limite.
Tea&Milk, un roller-coaster emoțional, a avut premiera oficială pe 2 august 2023, la Edinburgh Festival Fringe, și impresionează prin forța pe care Edith Alibec – autoarea acestui one woman show – o dă personajului său. Viața cu mască și fără mască, relațiile care ne definesc, alegerile pe care suntem nevoiți să le facem permanent în viață sunt tot atâtea surse de inspirație pentru tânăra artistă.
Oglinda neagră ne aduce în lumina reflectoarelor un personaj tragicomic și are la bază textele lui Luigi Pirandello, Roaba și Suflul. Ionuț Caras umple scena cu forța sa, pune pe gânduri și naște întrebări. Existența lipsită de sens, fadă, depresia, urâciunea sufletească și umană, toate acestea se reflectă în acea stă oglindă cu reflexii macabre.
Un alt one woman show profund și emoționant este cel al Mihaelei Rădescu. Limite, spectacolul trupei de teatru independent Centrul de Teatru Educațional REPLIKA București, în care aceasta interpretează mai multe personaje și își stratifică prestația aducând în prim-plan sistemul educațional din România, relațiile dintre colegii de clasă, raporturile de putere dintre profesori, educatori și copii, părinții și implicarea acestora în activitatea școlară. Limite este un bun exemplu despre cum se poate face teatru independent de calitate, care să conteze și să pună în discuție teme extrem de actuale pentru o societate aflată în plină și continuă evoluție. Efectele sonore, jocul de lumini și umbre, fumul, spiritul cameleonic al Mihaelei Rădescu, textul extrem de bine scris al Mihaelei Michailov sunt tot atâtea motive pentru a pune acest spectacol pe lista celor care nu trebuie ratate atunci când apar într-un turneu sau în programul unui festival.
Una dintre cele mai vechi trupe de teatru independent din România, Auăleu din Timișoara, este și ea de ani buni prezentă la festivalul de la Iași cu spectacole, show-uri care nu încetează să uimească prin originalitate și forță de reprezentare a unor idei, a unor realități. În 2024, artiștii timișoreni au venit în fața publicului ieșean cu Adunarea generală a locatarilor, un show, cum le place lor să spună, care încalcă convențiile teatrale pentru a le pune și mai mult în evidență. Pornind de la o ședință a comitetului de bloc, autorul spectacolului, Ovidiu Mihăiță, aduce în discuție și rolul și locul teatrului independent în peisajul cultural al unei societăți, conflictul dintre generații, starea societății românești, prejudecățile care încă ne domină.
Și în 2024, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPTI) a luat pulsul cultural al orașului, a surprins prin diversitatea locurilor în care s-au jucat spectacolele, a avut un gust dulce de prăjitură personalizată, a bucurat atât copiii, cât și adulții.