Continuăm jurnalul
Luni, 7 octombrie
Vlahii cu retard politic sever: PSD s-a reformat, s-a alea.
Tot PSD: Ponta, cap de listă la Camera Deputaților.
Anii au trecut și iaca: România & Șoșoaca.
O notă de acum trei ani (nu contează când citești asta): Bătaie de joc. Încă o pată de rușine pe obrazul Academiei Suedeze: din motive absolut inexplicabile, nici în acest an nu am primit Premiul Nobel pentru Literatură.
O notă de acum patru ani: Nu toate sectoarele economiei simt destoinica mână a lui Șică. Unele se bucură deocamdată doar de degetul lui Șică.
O notă de acum cinci ani: Nu știu voi, dar eu visez la o contopire, la o fuziune am putea spune, Viorel-Viorica (Victor-Vasilica). Abia atunci omul nou pesedist poate să renască.
Încă o notă de acum cinci ani: Un alt referendum se impune urgent: Sunteți de acord cu primirea homo-sapienșilor în guvernul României?
O notă de acum șase ani: S-a rătăcit ieri doamna Viorica (fostă Rodica) cu elicopterul (avea și trei miniștri cu ea). Necazul a survenit în județul Neamț (județul lui Dănuț Andrușcă, românul absolut) și a fost provocat de confuzia dintre râul Cracău și comuna Crăcăoani. Dacă nu știați, iată, acum știți.
O altă notă de acum șase ani: Cea mai frumoasă harfă de pe plan internațional rămâne că șeful Interpol a fost prin China și a dispărut în ea, iar acum e căutat de Interpol. E greu să lupți cu așa ceva. Poate doar dacă grăiește Dănuț să avem speranțe.
Încă o notă de acum șase ani: Dinspre niscaiva tineret moldav s-a ridicat înspre mine întrebarea: care e diferența între noi și americani.
Declinându-mi orice competență în americani, am îndrăznit totuși acest răspuns: care să fie, tineret moldav, iaca aceea dintre Johnny Cash și Ionică Bănet, Nelu Numerar, Ionel Peșin sau Nică Bani Gheață, dacă acești patru rapsozi ai cântecului nostru popular există (și ar fi frumos să existe).
Și încă una din 2018: Ce se mai aude de ăia patru cavaleri ai apocalipsei care i-au făcut cu degetul de moarte domnului și stăpânului nostru Liviu Dragnea?
Și alta tot din 2018: Cum frumos am mai scandat eu și altădată prin piețe: Patriarhul Daniel/ Să vină nițel.
O notă de acum doisprezece ani: E greu să găsești un om mai idiot decât un analist TV.
Duminică, 6 octombrie
O notă din 2018: Propunere în an centenar: cum au scris brazilienii pe steagul lor „ordine și progres“ să așezăm și noi slovă cu adevăratele aspirații naționale, „gargară și ciordeală“.
Încă o notă din 2018: Idee de film românesc romantic de groază: ziua referendumului, turme de tradiționaliști cu popi în frunte dau iama în urne.
Dănuț, un ministru, mănâncă ciorbă și chiftele și are o frământare morală. Stăpânii lui i-au cerut să voteze da, dar el are o taină.
Filmul: Dănuț se uită la un dulap și se frământă interior până face bubiță de la stres pe frunte. Mai pune un polonic de ciorbă, mai arde cinci chiftele. Se frământă lăuntric.
La biserica din deal, Daniel, un patriarh cu barbă albă, își amintește frumoasele zile de călugărie din tinerețe. Mângâie nostalgic cârja patriarhală, și chiar atunci un popă de rang inferior îi aduce o ciorbă, o oală de chiftele și o valiză cu bani.
Daniel și Dănuț fug la Rio de Janeiro, le vedem siluetele sub un palmier. Cadru cu amurg. Sfârșit.
Și încă una din 2018: V-ați gândit oare că a face ascultare se zice la fel și la slujitorii Domnului, și la slujitorii Securității? Coincidență? Nu cred.