Banda desenată europeană a pierdut în ultima perioadă mai mulți creatori de mare calibru. Săptămâna trecută, lista tristă a pierderilor recente l-a inclus și pe scriitorul și jurnalistul Pierre Christin, unul dintre cei mai importanți scenariști din istoria celei de-a noua arte.
În presa franceză, unde dispariția lui a fost eclipsată de dispariția popularului actor Michel Blanc, Christin a fost amintit mai ales ca părinte al lui Valerian și Laureline, extrem de populara și longeviva serie de science-fiction desenat pe care a realizat-o alături de bunul lui prieten Jean-Claude Mézières, și el dispărut în urmă cu doi ani. Restul creației sale a fost pomenit abia pe locul al doilea, după aventurile optimiste ale celor doi eroi spațiali.
Printre cele mai importante opere semnate de Christin de-a lungul carierei sale de peste jumătate de secol se numără și o celebră și extrem de apreciată colaborare cu unul dintre cei mai importanți și populari artiști plastici contemporani din Franța, Enki Bilal. O colaborare mult mai preocupată de politic decât de science-fiction. În paralel cu seria Valerian, Christin a început în anii ’70 fructuoasa lui colaborare cu tânărul Bilal, într-o serie de albume în care SF-ul și fantasticul făceau tot mai mult loc politicului și unei viziuni tot mai realiste asupra prezentului epocii, dar și a ecourilor trecutului.
Au rezultat cele trei albume din seria Légendes d’aujourd’hui. Apoi, abandonând fantasticul, cei doi vin cu alte două albume, care au avut și un mai mare ecou. Întâi Les Phalanges de l’Ordre Noir (1979), care a avut un uriaș succes și a fost clasat de revista „Lire“ pe locul 11 în topul celor mai bune 20 de cărți apărute în Franța în acel an, urmat, în 1983, de extraordinarul Partie de chasse, în care regimul comunist din Est se prăbușește cu câțiva ani înainte ca acest lucru să devină realitate.
„Banda desenată și-a căpătat propriul Citizen Kane“, aprecia ziarul „Liberation“ la apariția acestui album, poate cel mai important din bibliografiile lui Christin și Bilal. Un album care a făcut ca BD-ul să fie luat mult mai în serios și care i-a asigurat lui Christin o invitație la celebra emisiune TV a lui Bernard Pivot.
În Partie de chasse, acțiunea se petrece în plin Război Rece, în Polonia, unde, la o casă de vacanță pentru membrii nomenclaturii, se reunesc pentru o partidă de vânătoare veterani și reprezentanți cu greutate ai regimurilor comuniste din Est și ai serviciilor de securitate. De fapt, toată această întâlnire, în care protagoniștii sunt bântuiți de propriile lor istorii, regrete și amintiri, este doar un elaborat complot ce vizează eliminarea unui tânăr politician sovietic a cărui ascensiune ar fi dus la revenirea erei staliniste. Or, eroii albumului, la capătul sângeroasei istorii politice a secolului, au ajuns la concluzia că regimul comunist își trăiește de fapt ultimele zile.
Rod al deselor excursii de documentare ale lui Christin dincoace de Cortina de Fier (a vizitat și România), Partie de chasse s-a dovedit a fi o predicție precisă și lucidă, într-o perioadă în care nimeni n-ar fi crezut posibilă o asemenea prăbușire.
„Pe vremea aceea, blocul estic era perceput în Occident ca un loc uniform, trist și cenușiu, unde nu se petrecea nimic“, povestea Christin în urmă cu câțiva ani. „Nimeni nu putea diferenția pentru vestici Belgradul și Budapesta, Budapesta și Bucureștiul. Delegațiile occidentale în țările comuniste vedeau doar ceea ce voiau comuniștii să vadă, erau îndopați cu caviar, erau duși să viziteze uzine model. La întoarcere, ei ne povesteau că comunismul este formidabil… Ca să strângi informații trebuia să mergi ca turist, un lucru complicat din moment ce erai flancat de agenți.“
Povestea din Partie de chasse s-a născut în cursul unei astfel de excursii de documentare în Europa de Est. „Cele mai multe informații îmi erau oferite de dizidenți, discursul oficial nu avea nici o valoare“, povestește Christin. La Budapesta, un profesor de sociologie îi povestește în mare secret că fratele lui este administrator al unei datcha unde aparatcikii din țările comuniste se adună să vâneze urși. „După o noapte de nesomn l-am sunat imediat pe Enki și i-am spus povestea, iar el s-a entuziasmat imediat.“
Despre Christin se spune că a reușit să anticipeze de mai multe ori viitorul. Deja, în 1968, în Valerian, își imagina un accident nuclear în 1986, anul Cernobîlului. În alt album Valerian, din 1990, vorbea despre viruși informatici prin care elitele controlează masele. În 1989, Partie de chasse a fost considerat, la rândul lui, o profeție îndeplinită. De altfel, edițiilor următoare ale albumului le-au fost adăugate un post-scriptum care vorbea despre ce s-a întâmplat cu personajele după revoluțiile din Est și până la apariția lui Putin.
„În Partie de chasse am scris că marxismul este o ideologie reversibilă pe vremea când toți afirmau sus și tare că este imuabilă. Era o convingere monolitică, tăiată în granit. Cu toate acestea, după apariția acestui album, totul a început să crape, să se prăbușească“, spune Pierre Christin. „Dar nu sunt futurolog, doar scriu povești. Când scrii SF, poți să fii sau nu vizionar. Dar chestiunea nu e să ai sau nu dreptate în ceea ce anticipezi, ci mai degrabă trebuie să inciți cititorii, mai ales pe cei tineri, să reflecteze mai mult asupra propriei lor persoane și asupra a ceea ce ar putea urma. Să îi faci să le placă să speculeze. Și să îi faci să gândească.“