Alaturi de noi se aflau cinci diavoli moderni, actuali, frantuziti ca maniere: doua femei si trei barbati. Conducatorul demonilor era un barbat imbracat intr-un sacou crem, varatic, avind capul ras, enorm si moale. Dintre ceilalti patru demoni imi amintesc de o femeie tinara, care functiona ca sucub; imi mai amintesc apoi de o batrina invesmintata in brocart, cu bijuterii masive de jad si chihlimbar, cea din urma fiind numita (de catre ceilalti) Iscusita Magiciana.
Cei cinci demoni izbutisera sa ii supuna pe trei dintre prietenii mei cu ajutorul demonului erotic si aceluia al cunoasterii. Eu eram mai degraba spectator, desi diavolii incercasera sa ma preschimbe si pe mine, dar fara sa reuseasca. Cum nici pe Micul Saman nu reusisera sa-l preschimbe, conducatorul demonilor o trimisese pina la urma pe Iscusita Magiciana sa il farmece. Mi-aduc aminte ca i-am auzit pe diavoli vorbind intre ei si ca limba lor era neomeneasca, desi aducea vag cu o limba nordica. Cu noi, umanii insa, vorbeau frantuzeste. Ma adresasem la un moment dat demonesei-sucub spunindu-i Tu es une pute. Mai apoi, conducatorul diavolilor rosti ceva identic, strigindu-ma cu numele Pudela, in ciuda protestelor mele care refuzau vreo legatura fie si numai adiacenta cu pudelul lui Mefisto. Conducatorul demonilor sugera prin aceasta ca s-ar fi putut ca eu sa fi fost deja semi-demoneasa, de aici porecla prin care ma tachina cit se poate de amuzat.
Ma intrebam tematoare daca nu cumva eram un soi de animal diabolic, din suita mefistofelica, dar fara sa fiu constienta ca sint asa ceva si ca m-am preschimbat. In cele din urma gindurile si faptele mele s-au concentrat asupra Micului Saman, asaltat de batrina vrajitoare ce purta sub haina de brocart tot felul de obiecte magice. Ea incepuse sa rosteasca povesti fantaste, feerice, in vreme ce toti ceilalti diavoli devenisera sucubi si incubi, preschimbindu-i pe cei trei prieteni ai mei in fapturi mucilaginoase, semi-lichefiate. Iscusita Magiciana avea in mina niste ochelari negri de baga, cam de o suta de ori mai mari decit ochelarii obisnuiti: ea intindea si oferea acesti ochelari catre Micul Saman, invitindu-l sa priveasca prin ei ca sa vada lumile celelalte.
Asa suna invitatia ei neobisnuita: era vorba despre a vedea lumile celelalte. Ispititor lucru! Desi ii strigasem Micului Saman sa nu atinga acei ochelari uriasi, caci va fi pierdut, el ii luase deja in mina, in timp ce batrina magiciana ridicase in jurul meu un soi de cerc de putere care ma impiedica sa ajung la ochelari. Intr-un tirziu am reusit sa-mi strecor mina stinga dincolo de cercul magic si sa mi-o prelungesc ca pe un al treilea membru, strabatind vrajitoreste spatiul interzis, smulgind ochelarii uriasi de pe chipul Micului Saman si aruncindu-i in gol chiar in clipa in care Iscusita Magiciana aproape ca invinsese.
Fireste, nu arareori ma gindesc si ma intreb cine va fi fost Iscusita Magiciana si de ce am purtat batalia cu ea? Cit despre Micul Saman, important era ca, desi nu vazuse lumile celelalte, nu izbutise sa fie indiavolit. Lumile celelalte? Hmmm, chestiunea aceasta nu am lamurit-o inca. Batalia cu diavolul am cistigat-o cindva. Cindva, in vis. In realitate insa, e cam dificil de spus cum stau lucrurile si ce va urma. Va urma.