FILIT este un festival greu. Nu doar cu greutate. Ci un festival despre care este tot mai greu să scrii.
Pentru că este foarte dificil să o faci despre Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), care a devenit un pol al culturii literare europene. Ceea ce nu e de ici, de colo pentru România și cu atât mai mult pentru orașul de pe Bahlui. Adică ce mai poți spune și să nu se fi spus deja? Evenimentele care au loc sub egida festivalului reprezintă nu doar un punct de atracție pentru cei care au mai rămas curioși față de literatură, ci și un catalizator pentru regenerarea socioculturală a Iașului.
Este un fenomen greu de descris, având în vedere consumul de carte (de care nici nu mai vreau să vorbesc) de pe plaiurile noastre: stimularea lecturii ca fenomen cotidian duce, cred eu, la repunerea bazelor unui ethos civic.
Și este exact ceea ce reușește FILIT. În această manieră, FILIT nu se limitează la rolul tradițional de festival, ci devine un veritabil actor în discursul cultural contemporan, similar altor mari festivaluri de literatură precum Hay Festival din Marea Britanie sau Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin.
Redefinirea identității colective
Festivalul devine astfel o platformă de dialog cultural, promovând nu doar părțile clasicizante ale literaturii, ci și noile forme de expresie. Iar dialogul este direct: întâlnirile și discuțiile dintre participanți reprezintă cheie de boltă – iar când spun participanți mă refer la toți cei implicați, indiferent de care parte se află, scriitori, traducători, public.
Vorbim aici despre o barieră care se ridică și aproape se aneantizează, între tradiție și inovație, între ieri și azi și, cel mai important, între azi și mâine. „Cum ți-i crești, așa îi ai“ aici se aplică întru totul. La a douăsprezecea ediție, FILIT vine în 2024 cu un trecut în care a nășit generații de foarte tineri cititori – iar unii nu mai sunt atât de foarte (s-a scurs o duzină de ani totuși) – rămași cititori și astăzi.
Comparațiile pot merge departe în această zonă, a festivalurilor de acest gen. Ceea ce contează este însă altceva: că vorbim despre o regenerare a culturii, un fel de pasăre Phoenix care vrea să recâștige coroana de capitală culturală a țării – și de astă dată să o poarte pe drept, nu doar ca vorbă goală.
E și mai fain că, prin tot ce înseamnă FILIT, impactul nu se simte numai la nivel de ieșeni: Iașul devine astfel o destinație esențială pentru turiștii culturali. Așa ajungem să vorbim, până la urmă, despre un dialog intercultural, în momentul în care orașul devine un hub în această direcție – vedeți spre exemplu cum s-a întâmplat (bine, păstrând proporțiile pe cât se poate) cu orașe precum Edinburgh, după ce a inițiat astăzi vestitul International Book Festival. Evident că impactul nu este numai cultural, orașul este revitalizat și economic și social. Cu cât ne expunem la mai multe influențe în cadrul acestui dialog de care pomeneam mai sus, cu atât mai câștigați vom fi. Iar când zic economic, nu mă refer numai la lucrurile evidente (turiștii – festivalul aduce un aflux semnificativ de vizitatori – trebuie să stea undeva, trebuie să mănânce etc.), ci, ca să mă iau după piramida lui Maslow, consumul este și de alt fel: consumul de carte.
Librăriile văd cum au parte de vânzări record în această perioadă, acoperindu-și target-ul până la final de an, ba uneori și pe deasupra; autorii, traducătorii și editorii își consolidează vizibilitatea pe piața de carte. Toți actorii au de câștigat. Mai mult, festivalul stimulează un mediu cultural care contribuie la redefinirea identității colective a orașului. Este ceea ce am numi apartenență culturală. Este momentul în care putem vedea literatura, dialogul, dezbaterea și comunicare ca fiind laolaltă un vector de coeziune socială.
Traducerea ca pod
Tocmai de aceea traducerea este foarte importantă în cadrul acestui festival – pentru că această coeziune transcende spațiul strict românesc și stabilește poduri (dincolo de cele ideatice, în mare măsură aeriene, pentru că autostrăzi tot nu avem) între culturi diferite – dialogul dintre ele este mediat de rolul esențial al traducătorilor. Iar în această chestiune festivalul care urmează să înceapă miercuri poate fi asemuit cu cel similar de la Mantova, spre exemplu.
Una dintre dovezi este creșterea sa: FILIT se extinde. Și nu numai în România. Anul acesta a continuat și cu edițiile sale la Chișinău. Dar și aici acest motoraș care a tot crescut și a devenit motor în toată regula se extinde și temporal: dialog între traducători, scriitori în școli, dezbateri fel și chip în afara Iașului, rezidențe culturale sunt printre elementele care țin de esența sa. Vorbim practic despre dezvoltarea unui ecosistem cultural.
Iar efectele sunt vizibile. Din ce în ce mai vizibile. FILIT a atârnat greu în balanță atunci când Iași a fost desemnat de UNESCO drept Oraș al literaturii. Cu alte cuvinte, avem un ambasador cultural care a pus orașul pe harta centrelor literare europene și a atras și atrage scriitori și personalități culturale de renume mondial.
Ce reiese din toate astea? Cultura este un motor de dezvoltare identitară, dar și socioeconomică. Vedem că literatura nu este doar artă, ci element esențial în conturarea unei societăți coezive și deschise spre dialog intercultural. Ca în misterele orfice, FILIT aduce literatura la viață și o insuflă unei comunități. Din fericire pentru noi, e a noastră.