Pentru a fi reporter la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT) ai nevoie de empatie distributivă. Pentru că nu e suficient să privești momentele doar prin lentilele jurnalistului; trebuie, metaforic vorbind, să intri, pe rând, în rol de scriitor, traducător, spectator, moderator, voluntar, fotograf – uneori chiar în toate deodată. Fiind prima dată când particip la o zi întreagă de festival, nu doar la evenimente izolate, m-a tentat să fac o analogie cu un soi de pelerinaj. O parte dintre oamenii care au participat la aceeași „procesiune“ se obișnuiseră deja cu mine, în primele rânduri, cu carnetul și aparatul de fotografiat. Am găsit inspirație atât de la ei, cât și de la o parte dintre invitații cu care am avut ocazia să stau față în față în prima zi a festivalului, să documentez în scris, nu doar la pas, itinerariul FILIT din 23 octombrie 2024.
O prietenie de-o viață
Jan Willem Bos și Steinar Lone, ©Miruna-Teodora Turbatu
Jan Willem Bos și Steinar Lone, scriitori și traducători de origine olandeză, respectiv norvegiană, au intrat în sala C903 de la Facultatea de Informatică cu o carismă autentic românească și o română atât de naturală, încât
m-au luat prin surprindere.
Steinar Lone, traducătorul și omul de litere care a făcut ca scriitori precum Mircea Cărtărescu sau Mihail Sadoveanu să vorbească poporului norvegian, a început prin a demonta un mit despre relația sa cu limba română.
Pasiunea lui vine din felul în care româna păstrează anumite trăsături latinești, cum sunt formele de genitiv și de dativ, și nu din vreo fascinație deosebită pentru formele de conjunctiv. A povestit apoi, cu o vizibilă bucurie, că, în timp ce citea ediția în română a Solenoidului lui Mircea Cărtărescu, și-a dat seama că cei doi s-au aflat, de fapt, în același loc, în același timp. A dezvăluit și că a-l traduce pe Cărtărescu este o provocare. „Pentru oricine e interesat să îl traducă, țineți minte un prim lucru: doar o poveste de-a lui are 100 de pagini“.
Jan Willem Bos, care de 45 de ani nu a întrerupt niciodată legăturile cu România, a povestit că atunci când este întrebat despre relația dintre flamandă și neerlandeză, spune de fiecare dată: „Flamanda este pentru neerlandeză ce este moldoveneasca pentru română“. Jan Willem Bos a reușit să aducă în fața olandezilor autori precum Ion Creangă, Mircea Dinescu, Camil Petrescu și bineînțeles Mircea Cărtărescu, la care a lucrat împreună cu Steinar Lone.
Prietenia dintre cei doi scriitori și traducători are, ca numitor comun, experiența de studenți străini la Universitatea din București.
Colegi de cameră în căminul din Grozăvești, povestesc despre o chimie pe care au avut-o și care s-a păstrat și peste ani. Steinar a fost, de altfel, cel care i-a făcut lui Bos cunoștință cu soția lui Bos, Cornelia Golna. Bos râde ușor nostalgic și povestește amuzat despre cazarea pe care a primit-o din partea FILIT, camera cu numărul 410, același pe care l-a avut camera modestă de cămin pe care o împărțea cu Steinar în studenție.
„De la Rin la Dunăre și înapoi“
Însoțit doar de moderatoare, pentru următorul său eveniment Jan Willem Bos a apărut în fața publicului ca scriitor. Dialogul cu Paula Onofrei a început cu o istorie despre legătura ce s-a format între Jan Willem Bos și România, dar mai ales între el și limba română. A ales filologia ca plan B (fiind singurul student) pentru că această specializare cerea cunoștințe de franceză și latină, pe care le dobândise în liceu. În 1974 ajunge în România, o țară despre care nu știa nimic, dar pe care o percepea ca având o cultură fascinantă. Mai târziu a scris despre România o antologie de 50-60 de capitole, inclusă într-o colecție de declarații literare de dragoste din țara sa natală.
Atracțiile au fost alte două cărți semnate de Jan Willem Bos, De la Rin la Dunăre și înapoi și Suspect. Dosarul meu de la Securitate. În discursul său, a comparat deseori România din perioada comunismului cu România de după Revoluția de la ’89. „Securitatea băga frica în oameni. Înainte, dacă făceai o greșeală și erai arestat, practic, îți ratai toată cariera. Din acel moment, nimeni nu mai avea încredere în tine. Acesta este, cred, primul lucru care s-a schimbat“. Securitatea l-a ținut sub lupă pe Bos, așa cum făcea cu mulți alți străini.
Sala îl asculta fascinată. Bos își amintește că la o ediție anterioară FILIT la care a fost prezent, știind că va vorbi unor studenți de la Matematică și Informatică, a ales să nu vorbească prea mult despre profesia de traducător în limba română, ci să fie, în adevăratul sens al cuvântului, un bunic povestitor.
„Au reușit să mă fotografieze la Gara de Nord în timp ce o așteptam pe soția mea, să vină de la Sofia. Întâmplarea a fost că ea nu a mai ajuns în ziua respectivă și iată cum aveam la dosar dovada loialității mele față de ea: am venit să o aștept la gară, chiar dacă nu știam când va veni“ a continuat el, stârnind râsul în sală.
Jan Willem Bos a fost distins în 2018 cu titlul de ofițer pentru promovarea culturii românești din partea Președinției României, iar în 2019 a primit cel mai important premiu pentru traducere la Amsterdam.
Povestitor, nu scriitor
Sala Filialei „Ion Creangă“ a Bibliotecii „Gheorghe Asachi“ s-a umplut de elevi de liceu. Ici-colo, se mai vedea câte o profesoară. Marian Coman, scriitor, s-a așezat alături de Dan Doboș, moderator și jurnalist, la masa discuțiilor. Parcă desprins dintr-o poveste, invitatul la Casa Fantasy a declarat cum, pentru el, scrisul este „așa cum e metadona pentru un dependent“. De-a lungul timpului, ca să își satisfacă nevoia de a scrie, Marian a lucrat în presă.
Însă el nu își spune scriitor, ci povestitor: „Povestitorul este acel tip dintre primii oameni care, în jurul focului, s-a ridicat printre cei adunați și a spus «Hai să vă povestesc cum am vânat o antilopă astăzi!»“. Marian este povestitorul ce vrea să le aducă tinerilor lumi textuale care să-i schimbe, așa cum l-a schimbat pe el, de exemplu, lumea textuală din volumul Dune a lui Frank Herbert.
Am observat sclipirea din ochii adolescenților atunci când a povestit despre cum și-a finalizat ultima carte, numită, ironic, Ultima carte. Dorind să nu mai fie perturbat de jobul său de editor, care implica să ia contact cu lumile de basm ale altor scriitori, acesta s-a refugiat timp de o lună într-un sat izolat din Bulgaria pentru a termina de scris Ultima carte.
Pascal Bruckner, la „spectacolul literaturii vii“ de la Iași
Pascal Bruckner ©Miruna-Teodora Turbatu
La patru ace, prezentatorul și jurnalistul Cătălin Sava îi cheamă în lumina reflectoarelor pe invitatul francez Pascal Bruckner şi pe moderatorul Marin Mălăicu-Hondrari. Sala mare a Teatrului nu mai permite nici unui întârziat accesul, pentru că nu ar mai avea unde să se așeze.
Mălăicu-Hondrari deschide seara povestind că, încă de tânăr, Bruckner a decis că vrea să devină scriitor și că nu se va căsători niciodată. Atât doar că, spre amuzamentul întregii săli, aflăm că scriitorul s-a însurat la 20 de ani. „O bună parte din revolta tinereții presupune să te îndepărtezi de ideile impuse de părinți, doar pentru a reveni mai apoi la ele pe alte căi“, a explicat scriitorul. Moderatorul a revenit la cum se vede dragostea în cărţile lui Bruckner și a subliniat că, între temele recurente, se regăsește erotismul.
„Încă din tinerețe am înțeles că există o distincție între sexualitate și erotism. Sexualitatea reprezintă o simplă nevoie fizică, în timp ce erotismul o transformă în poezie, literatură și film. El păstrează în interiorul ființei umane o dorință care, din păcate, este din ce în ce mai amenințată de dispariție“. Pascal Bruckner mai atrage atenția și asupra nevoii de a fi vii până la sfârșitul existenței noastre, lucru care nu se va întâmpla dacă omul se rușinează și își anulează, de la o anumită vârstă, orice fel de dorință.
O plăcere a eseistului francez, pe care nu a abandonat-o nici la 75 de ani, este muntele. Încă schior și alpinist, Bruckner ne povesteşte cum, în urmă cu cinci ani, a urcat muntele Tabor și, ajuns pe vârf, a zâmbit gândindu-se că a trecut testul cocotierului. „La unele triburi, după o anumită vârstă, oamenii sunt puși să se urce într-un cocotier, iar dacă nu reușesc, sunt excluşi din trib“. Eseistul iubește muntele, o pasiune reflectată în volumul său, Din prietenia unui munte. El afirmă că doar dragostea pentru munte te poate ajuta să-l urci, altfel va părea un adevărat chin.
În aplauzele entuziaste ale publicului și sutele de autografe oferite după încheierea serii, Pascal Bruckner a fost starul primei seri FILIT 2024, ținând publicul ce-a umplut Sala Mare a Teatrului Național din Iași cu sufletul la gură până în ultima clipă.
Galerie foto
