Da, da, știu că tocmai s-a încheiat FILIT (festival fain în toate), dar despre el ați citit și veți citi peste tot. Tocmai de aceea vin cu o altă idee, despre un alt festival, înrudit, dar îndepărtat de Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri de la Iași. Este vorba despre MUST, organizat de Ordinul Arhitecților din România (OAR) filiala Iași începând de acum zece ani.
Iar anul acesta ediția MUST a avut loc în săptămâna ce s-a încheiat, sub sloganul Dual. Care slogan trimite la faptul că în arhitectură vorbim de o dualitate, în construcția unei istorii a viitorului, care cuprinde agitarea gândirii arhitectului în procesul de creație și inerția inerentă a obiectului construit.
Dar numele, oricât ar fi de căutat, este foarte adecvat, pentru că Iași este un oraș care mustește de idei – efervescență avem; practica este cea care ne omoară. Ideatic, avem o mulțime de direcții și soluții; în fapt, facem exact aceleași greșeli pe care le-au făcut alții înaintea noastră – iar aici nu este vorba despre România, ci despre societăți care au ajuns în poziția de a lua decizii dificile cu câteva decenii înaintea ei. Căci cam ăsta este decalajul dintre România și partenerii ei occidentali, marea familie europeană.
Rezultatul unor acumulări istorice
Aici este însă vorba și despre altceva, anume lărgirea a ceea ce am putea desemna academic „câmpul cunoașterii“, ceea ce altfel am numi ieșirea din pătrățica proprie – nu știu dacă așa a început conceptul de MUST, dar pot să spun că, din ce am văzut eu, dincolo de consolidarea cunoștințelor și dezvoltarea unor teme noi pentru arhitecții viitorului (cu siguranță, victime ale arheologilor viitorului), se caută și o privire mai generală, nu a propriei specializări, ci legarea ei de cultura în care se dezvoltă, de societatea timpului și de posibilele viitoruri ale acesteia.
Pentru că – și știu că sunt banalități, dar și ele trebuie afirmate din când în când – orașele, ca spații fizice și simbolice, sunt rezultatul unor acumulări istorice și culturale care se desfășoară în timp, dar trebuie să se deschidă și spre viitor.
La fel cum educația pe care o facem astăzi ar trebui să pregătească generațiile pentru ce va fi peste măcar două decenii, arhitectura trebuie să exploreze posibile alterități, ținând cont de importanța istoricului urban și de responsabilitatea socială a arhitectului, de necesitatea de a înțelege o societate și rolul diversității culturale și sociale în modelarea unui viitor urban pentru ceea ce, finalmente, înseamnă o comunitate.
Cu atât mai mult cu cât viitorul va fi creat și de noii arhitecți, care au o misiune grea: să gândească cum ar putea arăta Iașul peste decenii, cum ar trebui structurat și cum ar putea valorifica moștenirea ieșeană, ceea ce constituie în această situație un ghid esențial. Deoarece arhitectul nu trebuie doar să reflecte trecutul, ci să croiască viitorul. Și care trebuie să fie un viitor pentru fiecare cetățean.
Un dialog care depășește granițele
Un oraș care îmbrățișează alteritatea dintre trecut și prezent este unul care își recunoaște pluralitatea socială și culturală și creează spații incluzive. Festivalul MUST pune accent pe aceste valori, prin promovarea unor teme de dezvoltare urbană care reflectă necesitatea de a construi orașe pentru toți locuitorii săi. E ceea ce am numit odată dreptul fiecăruia la propriul oraș.
Sunt discuții fundamentale nu numai pentru studenții arhitecți. Ci pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare dintre cei care sunt interesați de propria istorie, de propriul trecut, de viitorul personal și de cel comun. Iar MUST asta asigură, un dialog care depășește granițele domeniului și subliniază nevoia de a înțelege ceea ce ni se întâmplă. În lume, în societate.
Festivalul MUST încurajează această colaborare interdisciplinară prin ateliere și discuții care reunesc arhitecți, urbaniști, sociologi, istorici și artiști, oferind studenților oportunitatea de a explora diferite perspective asupra problemelor urbane.
Sunt generații care vor avea ca sarcină viitorul. Nu este vorba aici doar de tehnică și metodă, ci de dezvoltarea omului ca parte a unei comunități. Singurul lucru care lipsește de la acest MUST de toamnă este numai mustul. Dar mai mult decât suplinit de prezența umană.