Alianța anti-AI
Peste 10.000 de nume reprezentând mai multe industrii creative au semnat o declarație comună prin care avertizează marile companii angajate în dezvoltarea de inteligențe artificiale să se abțină să utilizeze creațiile lor fără licență, un fapt care, în opinia lor, reprezintă „o amenințare majoră și nedreaptă“ la adresa mijloacelor de trai ale artiștilor.
Declarația vine în contextul în care aceste companii încearcă sau sunt bănuite că folosesc munca profesioniștilor din industriile creative pentru a antrena modele de inteligență artificială, ceea ce constituie o încălcare a drepturilor de autor. De când aceste AI-uri „creative“ au devenit accesibile s-au stârnit mai multe dispute legale între creatori și firmele de tehnologie. „Utilizarea neautorizată nu ar trebui permisă“, se arată în declarație. Declarația a fost semnată de mii de profesioniști creativi din domeniile literaturii, muzicii, filmului, teatrului și televiziunii, printre aceștia numărându-se scriitori precum Kazuo Ishiguro, Ann Patchett și Kate Mosse, muzicieni precum Robert Smith (The Cure), Björn Ulvaeus (Abba), Thom Yorke (Radiohead – foto), compozitorul Max Richter și actori precum Julianne Moore, Kevin Bacon, Rosario Dawson și F. Murray Abraham. Inițiatorul acestei declarații este compozitorul britanic Ed Newton-Rex, fost director executiv din domeniul AI, care spune că artiștii sunt „foarte îngrijorați“ de această situație. „Există trei resurse esențiale de care companiile de AI generative au nevoie pentru a construi modele AI: oameni, puterea de calcul și date. Cheltuiesc sume colosale pe primele două – uneori un milion de dolari pentru un inginer și până la un miliard de dolari pentru un model. Dar se așteaptă să obțină cea de-a treia – datele de antrenament – gratuit“, a explicat acesta. Newton-Rex este fostul șef al departamentului de audio la firma de tehnologie Stability AI, dar a demisionat anul trecut din cauza convingerii companiei că utilizarea conținutului protejat de drepturi de autor pentru antrenarea modelelor AI fără licență nu constituie fair use, un termen din legislația americană care indică faptul că permisiunea titularului dreptului de autor nu este necesară. „Când companiile de AI numesc asta «date de antrenament», dezumanizează munca. Ceea ce discutăm aici este munca oamenilor – scrierile lor, arta lor, muzica lor“, spune Newton-Rex.În SUA, scriitori foarte populari precum John Grisham, Jodi Picoult și George R.R. Martin fac parte dintr-un grup de autori care au dat în judecată dezvoltatorul ChatGPT, OpenAI, pentru presupusa încălcare a drepturilor de autor, în timp ce alți artiști au deschis procese împotriva firmelor din spatele generatoarelor de imagini. Atrase în aceste conflicte juridice au fost, evident, și marile case de discuri, precum Sony Music, Universal Music Group și Warner Music Group, care au acționat în instanță creatorii de muzică AI, Suno și Udio.
Truffaut, greu de uitat
Franța, dar și lumea cinematografică în ansamblu, marchează patru decenii de la dispariția cineastului François Truffaut, probabil cel mai de seamă reprezentant al Noului Val. „E mai viu ca niciodată“, scrie „Le Figaro“. „Toate filmele lui sunt disponibile pe DVD. Televiziunile le programează regulat. Nu trece un an ca un editor să nu scoată o nouă biografie a lui, o antologie de articole care îi sunt dedicate sau un album în onoarea sa.“ François Truffaut a încetat din viață pe 21 octombrie 1984 la vârsta de 52 de ani, lăsând în urmă peste 20 de lungmetraje realizate între 1959 și 1983, filme precum Les Quatre cent coups (1959), Jules et Jim (1962) sau Dernier métro (1980).
Re-adaptare
Luca Guadagnino, apreciatul regizor al lui Challengers, intenționează să realizeze o nouă adaptare a romanului American Psycho de Bret Easton Ellis, la 24 de ani de la precedentul film ce îl avea pe Christian Bale în rolul principal. Guadagnino nu se teme de adaptări delicate, el a realizat deja, în acest an, Queer, după romanul lui William S. Burroughs, iar în 2018 a făcut chiar un remake după faimosul Suspiria, filmul lui Dario Argento. Tot Guadagnino are în proiect o altă adaptare a unui roman de Ellis, The Shards, sub forma unei miniserii TV pentru HBO.
Automatul de carte
Editura Penguin a instalat un nou distribuitor automat de cărți la Linlithgow Academy din Scoția, dorind să încurajeze lectura în rândul elevilor și să diversifice accesul la literatură, după ce un astfel de dispozitiv a fost instalat anul trecut la gara St. Davids din Exeter. Această inițiativă gratuită, bazată pe un sistem de jetoane gestionat de profesori, oferă 70 de titluri din programul Lit in Colour, susținut de Penguin și de The Runnymede Trust, un think-tank britanic dedicat egalității rasiale. Scopul este și ideologic, inițiatorii dorind „să facă literatura engleză mai inclusivă“, promovând autori de diverse etnii, cum ar fi Salman Rushdie și Toni Morrison. Penguin a donat 900 de cărți, iar Picador a contribuit cu 150 de exemplare semnate de poeta Jackie Kay, care a discutat cu elevii alături de Dr. Lesley Nelson-Addy. „Cărțile sunt oglinzi și ferestre“, afirmă Zaahida Nabagereka, susținând că este esențial ca elevii să aibă acces la o gamă diversificată de povești care reflectă diversitatea societății britanice. În SUA și Franța, automate similare promovează accesul la cărți în gări și școli.
Prea mulți turiști
Turismul de masă face o nouă victimă în Italia: Tattoo Records din Napoli, magazin de discuri și instituție culturală dedicată jazzului, își închide porțile după 40 de ani în Napoli. Fondat de Enzo Pone, fost mecanic de tren inspirat de cultura muzicală americană, Tattoo Records a fost un refugiu pentru generații de napolitani pasionați de jazz și de contracultură, loc unde s-au organizat și concerte cu artiști renumiți. Amplasat într-un oraș tot mai dominat de magazine cu suveniruri și unde chiriile au crescut considerabil, Tattoo Records a rămas un ultim bastion al identității vechiului Napoli, o insulă de autenticitate, cum îl descrie ziarul „Il Manifesto“. Dar, în contextul transformării orașului, Enzo Pone simte că „este timpul să își oprească“ activitatea, regretând acea epocă „ca în The Village“, când Napoli era loc de întâlnire pentru artiști, actori și intelectuali.