La o primă privire, programul FILIT poate părea copleșitor – multe evenimente care se intercalează, mulți autori pe care ți-ai dori să-i vezi și multe discuții la care ai vrea să participi. E indicat, deci, ca vreme de câteva clipe să stai să-l studiezi și să-ți creezi un plan personalizat care să-ți satisfacă curiozitățile. În cea de-a patra zi de festival, când oboseala începe să-și facă simțită prezența și să se combine cu sentimentul de entuziasm, e bine să știi unde vrei să fii și ce vrei să asculți înainte de a pleca de acasă, tocmai pentru a nu te pierde pe drum.
Pe mine pașii m-au purtat chiar la unul dintre primele evenimente ale zilei, desfășurat în Casa FILIT, care timp de cinci zile a pus stăpânire pe spațiul din Piața Unirii. „Bullying. Cum influențează online-ul relațiile dintre adolescenți“ a fost tema care a deschis penultima zi a festivalului. Un subiect dificil, abordat de Oana Dănilă, Anamaria Ghiban și Alin Zed, care au despicat firul în patru, punând sub lupă conceptul de „rău“ și analizând, pas cu pas, cum pot fi îndreptate sau prevenite diverse comportamente care pot răni oamenii din jur.
În fața lor, așezați cuminți pe scaunele albe înșirate unul în spatele celuilalt, stau câteva zeci de adolescenți care-i ascultă cu atenție. În primele rânduri, aproape contopindu-se cu mulțimea de tineri, sunt așezați părinții care dau aprobator din cap sau se încruntă scurt atunci când aud o idee cu care nu sunt în totalitate de acord.
Puși în dificultate de întrebarea unei mame care recunoaște că fiul ei se confruntă adesea cu situații de bullying atât online, cât și în curtea școlii, cei trei invitați deschid o discuție despre modul în care se poate interveni în astfel de momente și cât de indicat este ca cineva să intervină. Cad cu toții de acord că este din ce în ce mai dificil ca o persoană din exterior să acționeze pentru a proteja o victimă a bullyingului și ne sfătuiesc să nu intervenim activ, ci mai degrabă să încercăm să fim un sprijin pentru cel/ cea care se confruntă cu astfel de situații.
Mai departe, Alin Zed a subliniat și modul în care acest act se manifestă diferit și în funcție de sex, băieții ajungând adesea să încerce să-și rezolve problemele și prin violență fizică, pe când fetele se rezumă doar la discursuri zeflemitoare și cuvinte dure, menite să rănească interlocutorul.
Scriitorii sunt muzicieni frustrați
Finalul unei discuții este inevitabil urmat de un șir de oameni gălăgioși care râd, își dau coate și se opresc în cel mai apropiat loc pentru a-și aprinde o țigară și a trece încă o dată prin subiectele discutate deja. În Casa FILIT este o rumoare constantă. Persoane care se opresc la librăria care îi așteptă chiar la intrare, oameni ce intră doar ca să inspecteze locul, plimbându-se cu mâinile împreunate la spate și mijindu-și ochii pentru a desluși ce se întâmplă pe scenă. În afara cortului, voluntarii se odihnesc, pe rând, câteva minute la soare, sprijinindu-și corpurile de băncile țepene de lemn. Își zâmbesc complice și, ridicându-se cu un oftat, își croiesc drumul spre alte locuri de întâlnire.
Pornesc și eu cu pași leneși spre următoarea destinație, cafeneaua Negru Zi, un spațiu micuț, potrivit pentru a crea o atmosferă intimă în care cititorii să se poată conecta cu autorii din fața lor. Trei trepte de lemn acoperite de pernuțe verzi formează locurile pentru spectatori, în timp ce invitata, Ariana Harwicz, și moderatoarea Raluca Aftene stau pe două scaune, zâmbindu-și timid și schimbând câteva cuvinte în limba engleză. Între cele două stă o măsuță pe care se odihnesc cele trei cărți ale Arianei traduse în limba română: Mori, iubitule, Degenerat și Pierderea judecății.
Concentrată pe romanul de debut al autoarei, discuția a curs ușor, învârtindu-se în jurul muzicii și a limbajului. Deși fragmentată de momentele dedicate traducerii – în care interpreta, așezată în fața autoarei, îi șoptea acesteia în limba spaniolă întrebările Ralucăi Aftene, ca mai apoi să traducă, cu o voce slabă și timidă răspunsurile în limba română – conversația a fost una antrenantă, căci Ariana Harwicz nu s-a ferit de nici un subiect. „Toți scriitorii sunt muzicieni frustrați“, a spus ea la un moment dat, vorbind despre modul în care, atunci când scrie, încearcă să-i imite pe pianiști.
Ariana Harwicz și Raluca Aftene
Nici moderatoarea nu s-a sfiit în a adresa întrebările, fiind curioasă de predilecția spre violență a Arianei, care a scris despre cum o mamă își poate urî copilul, despre relații abuzive, chiar despre comportamentul și reacțiile unui pedofil.
Astfel, după o oră de conversat, publicul a plecat acasă știind, sau cel puțin fiind capabil să recunoască fragmente din limba spaniolă, în timp ce autoarea a reușit la rându-i să deslușească limba română, nemaiavând nevoie de traducător pentru unele întrebări al căror sens îl prindea imediat.
Cât se poate trăi fără scris?
Înapoi la Casa FILIT, unde lumina difuză și căldura toropitoare pare să-i fi adormit pe câțiva adolescenți lungiți pe beanbag-urile colorate, se înfiripă o discuție între trei scriitori – Radu Aldulescu, Iulia Gherasim, Ariana Harwicz. Aceștia se uită timizi în jur, aruncându-și privirile de la public la Ovidiu Șimonca, moderatorul discuției, emoționați parcă de întrebările ce vor urma.
Pentru a sparge cumva această atmosferă serioasă, Ovidiu le pune o întrebare jucăușă, care îi vizează pe toți trei: „Ați putea trăi fără scris?“. Prima care își face curaj să răspundă este Ariana, care, în maniera ei complet relaxată, răspunde că da, ar putea trăi fără scris, doar că nu și-ar mai dori să se întoarcă la acel tip de viață. „Atunci când am descoperit că se poate scrie, am descoperit că viața poate fi replicată“, spune aceasta, ca un fel de justificare, oferind un motiv pentru care nu și-ar dori să renunțe la asta.
„Dacă n-aș fi scris, aș fi fost alt om sau n-aș fi fost deloc“, răspunde și Iulia Gherasim după câteva momente, menționând că, deși nu a făcut asta tot timpul, nu-și mai poate imagina o viață în care să nu existe loc și pentru această activitate. Abordând întrebarea puțin diferit față de cele două femei, Radu Aldulescu vorbește despre cenzură și despre cât de important este că acum putem scrie ce vrem, dar, din păcate, sunt mari șanse să nu mai fim citiți de nimeni.
Ovidiu Șimonca, Iulia Gherasim, Radu Aldulescu și Ariana Harwicz
Pictura, inspirație pentru scris
Dacă pentru evenimentele din timpul zilei trebuie să-ți faci un program, să le faci loc în calendar și să fii sigur că nu se suprapun cu altceva, serile FILIT au locul lor special, fiind momente care merită savurate, mai ales cu atât de mulți alți iubitori de literatură alături tine.
Astfel, penultima seară FILIT nu a făcut excepție de la această regulă, ba chiar a reușit să alunge din starea de oboseală a participanților și să-i facă să râdă în hohote, lăsându-i cu un zâmbet larg pe buze la ieșirea din sală. Colm Tóibín, scriitor irlandez, a reușit să farmece publicul cu umorul și naturalețea sa, demonstrând că este un povestitor înnăscut.
Marius Chivu, moderatorul discuției, a încercat să-l poarte pe autor prin toate cărțile pe care acesta le-a scris, punându-i câte o întrebare despre fiecare. Dialogul dintre cei doi a curs atât de natural, încât uneori te întrebai dacă discuția urmează vreo structură sau, pur și simplu, asculți conversația dintre doi prieteni care nu s-au văzut de ceva timp. Au reușit să sară de la un subiect la altul, vorbind despre pasiunea lui Colm pentru pictură și inspirația pe care și-o ia din aceasta – așa cum un pictor trebuie să revină cu mai multe straturi de vopsea și să folosească tehnici diferite pentru a reda grimasele într-un tablou, așa și un autor procedează la fel în scris pentru a crea personaje palpabile, în care cititorii să creadă.
Pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ din Iași, Colm Tóibín și-a împărtășit secretele și a oferit o întreagă lecție dedicată celor care aspiră să devină și ei, la rândul lor, scriitori. „Dumnezeu se uită de sus la oameni, dar scriitorii nu se uită de sus, scriitorii se uită prin fereastră și surprind toate detaliile“, a explicat autorul, oferind sfaturi de-a lungul celor două ore de conversație care au trecut atât de repede, încât publicul a fost surprins să constate finalul, întâmpinându-l cu ropote de aplauze.
Galerie foto
