Ultima seară de FILIT ce s-a desfășurat pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ din Iași a fost o sărbătorire a literaturii române, punând accent pe traducători, tineri cititori și scriitori din diaspora. Evenimentul a debutat cu o notă solemnă, prin acordarea Premiului Institutului Cultural Român pentru cea mai bună traducere a unei cărți din limba română în anul 2023.
Dintr-o multitudine de traduceri (61 mai precis), juriul a ales doi câștigători remarcabili: Steinar Lone, pentru „temerara traducere“ în limba norvegiană a romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu, și Bruno Mazzoni, pentru transpunerea magistrală în limba italiană a poeziei Anei Blandiana.
Invitat pe scenă pentru acordarea premiului, Sorin Gherguț, reprezentant al Institutului Cultural Român și al Centrului Național al Cărții, a subliniat importanța crucială a traducătorilor în lumea literară, adesea ignorați pe nedrept: „Este un gest menit, dacă nu să facă dreptate, cel puțin să contribuie la atenuarea unui dezechilibru, pentru că traducătorii sunt în continuare o prezență discretă, prea discretă în comparație cu rolul esențial pe care îl au în lumea editorială. Arta lor nu este cu nimic mai prejos decât cea a interpreților care dau formă partiturilor muzicale, de exemplu“.
Bruno Mazzoni, vizibil emoționat, a vorbit despre bucuria de a contribui la promovarea literaturii române în străinătate: „Prin munca lor (a traducătorilor), literatura română ajunge să fie citită de alte minți, în alte limbi“, a spus acesta. Tot traducătorul italian a mai remarcat și faptul că o coincidență fericită a făcut ca, în aceeași seară în care el primea premiul la Iași, Ana Blandiana să fie distinsă în Spania cu prestigiosul Premiu Prințesa Asturia pentru Litere 2024.
Steinar Lone a rememorat cu nostalgie perioada studenției, când, fără să știe, își intersecta pașii cu cei ai lui Mircea Cărtărescu pe coridoarele Universității. Abia după ani, citind Solenoid, și-a dat seama că „puștiul slăbănog, cu părul mai lung decât ar fi trebuit și mustăcioară subțire“ era chiar celebrul scriitor, un moment emoționant pentru traducătorul care a izbucnit în lacrimi. „Chiar de pe atunci aveam o vagă idee că poate cândva în viitor voi putea traduce ceva din literatura română“ a mărturisit acesta. „Nici eu nu mi-aș fi închipuit că, decenii mai târziu, într-o Românie schimbată din temelii, pe scena Teatrului Național din Iași, într-o seară de octombrie, voi sta în mână cu acest premiu“, a spus traducătorul norvegian.
Steinar Lone și Sorin Gherguț
Literatura văzută de liceeni
Seara a continuat cu decernarea Premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte a anului 2023. Din cinci romane nominalizate, tinerii cititori l-au ales pe Adrian G. Romila, autorul romanului Acasă, departe, apărut în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom, o explorare a temelor exilului, călătoriei și întoarcerii acasă.
Înainte de a-i acorda premiul, Luciana Antoci, inspector școlar general, a evidențiat rolul important al FILIT în promovarea lecturii în rândul elevilor: „Iașul nu este doar un oraș al literaturii, ci, în egală măsură, este și un oraș al școlilor. De aceea, de la prima ediție, FILIT și-a decupat din agenda de manifestări un segment foarte important dedicat școlii ieșene preuniversitare, care cuprinde activități ce antrenează la un loc profesori, directori de școli, bibliotecari și sute de elevi, într-o efervescență a lecturii“.
Adrian G. Romila
Preluând cuvântul, două eleve, Andreea și Raluca, au vorbit despre experiența lor de lectură și jurizare. Aș adăuga aici că discursul lor, poate prea formal, a lăsat loc de dorință în privința spontaneității și entuziasmului specific vârstei. Dragi profesori, lăsați copiii să se exprime natural, pe limba lor! Vor avea timp să-și pună vocabularul să stea cu spatele drept atunci când vor crește. Mi-ar fi plăcut să aflu care au fost adevăratele sentimente legate de „impactul lectorial“, ce impresii nefiltrate i-au făcut pe acești tineri să facă alegerea, să descopăr un extaz mai degrabă copilăresc în loc de impresiile unui adult rostite prin gura unui adolescent emoționat și așa de expunerea în fața sutelor de oameni. De altfel, este un lucru pe care l-am sesizat adesea la evenimentele cu liceeni – în modul în care aceștia își formulează întrebările se simt frânghiile păpușarului care mânuiește marioneta. „Cu această ocazie, vă mulțumim pentru gândurile și observațiile voastre puse pe hârtie, pentru analizele și argumentele concretizate în grilele de jurizare. Cărțile propuse pentru acest premiu au fost prilejuri fericite de a ne întâlni elevi și profesori dincolo de orele de la școală, de a dezbate idei și trăiri autentice, problematizări despre lumea în care trăim sau în care ne imaginăm că am putea trăi“, spune una din eleve. Dacă este un premiu al liceenilor, atunci ar trebui lăsat în seama lor.
Câștigătorul, Adrian G. Romila, și el profesor de literatură, s-a declarat emoționat de premiul primit: „Acest premiu este o marcă a faptului că, în ciuda a ce se spune, adolescenții dezbat literatură, aleg literatură, concurează pe literatură și, mai ales, citesc literatură. Este un lucru extraordinar“. În încheiere, scriitorul a amintit de puterea literaturii, „cea mai frumoasă și mai viabilă alternativă la viețile noastre mărunte“.
Scriitori departe de casă
Tatiana Țîbuleac, Raluca Nagy, Matei Vișniec și Cătălin Sava
A doua parte a serii a continuat cu discuția liberă a celor trei scriitori români plecați în străinătate: Raluca Nagy, Tatiana Țîbuleac și Matei Vișniec, moderată de Cătălin Sava. Deși foarte diferiți ca scriitură, teme abordate în cărțile lor și viziunea față de viața de scriitor, toți trei au în comun faptul că plecând peste hotare și-au reinventat identitatea.
Raluca Nagy este antropologă la bază, dar s-a inspirat din viața ei petrecută în Japonia pentru a scrie primul roman, Un cal într-o mare de lebede, publicat la editura Nemira în colecția N’autor. Cartea a obținut Premiul pentru debut „Sofia Nădejde“ și premiul „Observator cultural“. Autoarea a mai publicat romanul Teo de la 16 la 18 și Despre memoriile femeii și alți dragoni, ambele foarte apreciate și nominalizate la numeroase premii, inspirate de călătoriile sale prin țările Asiei.
Colega de scenă, scriitoarea Tatiana Țîbuleac, originară din Chișinău, la bază a fost jurnalistă și prezentatoare de știri, devenind apoi prozatoare. A debutat în 2014 cu volumul Fabule moderne, însă s-a remarcat în 2017 cu romanul Vara în care mama a avut ochii verzi, publicat la editura Cartier – roman ce a primit premiul liceenilor la ediția FILIT din 2018. La scurt timp, autoarea a publicat cartea Grădina de sticlă, distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. Un roman în care autoarea își schimbă paradigma scrierii, punând lentila pe un spațiu geografic incert aflat între Vest și Est, unde locuitorii nu sunt nici suficient de români, nici suficient de ruși.
Cu o vastă experiență în lumea literară, Matei Vișniec s-a remarcat ca dramaturg și poet încă din perioada optzecistă, când cenzura era una atroce. Scriitorul „a crezut cu tărie în rezistența culturală, în forța cuvântului și în capacitatea literaturii de a capta mai bine decât orice altă disciplină contradicțiile ființei umane“, după cum l-a descris gazda serii, Cătălin Sava. Exilat politic, acesta s-a refugiat în 1987 în Franța, fiind nevoit să se adapteze la o viață diferită, devenind umil și subjugat unei limbi pe care nu o mai stăpânea și în care nu mai putea face „risipă de cuvinte“.
Discuția a debutat cu întrebarea „Cum vă simțiți, autori români sau autori străini?“ făcând o retrospectivă a vieților invitaților de peste hotare. „Eu trăiesc în multe locuri, dar într-un fel scriu din același loc“, a mărturisit Tatiana Țîbuleac, care locuiește de 15 ani la Paris. Ceva mai târziu în cadrul discuției, aceasta precizează că se simte mai puțin scriitoare în orașul unde își duce traiul, căci prea puțini oameni știu despre această ocupație. Abia acolo unde își lansează cărțile poate simți că este scriitoare. La rândul ei, Raluca Nagy s-a confruntat adesea cu sindromul impostorului, fiind nevoită să ducă muncă de convingere cu ea însăși până să-și recunoască identitatea de scriitoare de ficțiune, riscând într-un fel să-și piardă credibilitatea în cadrul breslei de antropologi.
Discuția, pe alocuri sensibilă, a abordat subiecte politice, unul dintre momentele intense ale serii fiind legat de referendumul din Republica Moldova și de situația războiului aflat în imediata vecinătate a granițelor noastre.
Seara s-a încheiat cu un moment tradițional al festivalului, în care cei peste 150 de voluntari au fost invitați pe scenă pentru a primi aplauzele meritate. Tineri, mândri și plini de energie, timp de cinci zile cât a durat Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri, au simțit că fac parte din ceva special. Unii poate visează să devină scriitori și să revină chiar pe acea scenă cu propriile cărți. De unde știu asta? Pentru că am fost una dintre ei.
Galerie foto
