Da’ vai s-amar de sufletu lui, caci iubirea poarta dupa ea si mare nacazu: imparatu murea de obida ca nu intrase si el intr-o poveste cari sa-l pomeneasca macar in fuga calulu laolalta cu alti eroi. S-atuncea adinc o chibzuit el in creiri lui cum s-ajunga de basm, s-odata i s-o luminat gindu: daca tat nu-i place lui sa mearga la razboiu cu felurite dobitocenii, batar sa-i sprijane pe aceia cari o fac, poate o sa zica o vorba buna vriun sarman si de el intr-o poveste. S-atuncea o dat sfara-n-tara ca deschide o scoala de Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene. S-o trimas oameni lui s-o pus laolalta tat Feti-Frumosi si Ilenele Cosinzene ai mai stiuti, dar si copchii cei frumosi din imparatii, ca sa-i instruiasca, sa-i sprijaneasca si sa-i inmultasca el la scoala lui.
Intaiu tat pare bine si frumos, da’ apoi s-o stricat trebile. Fetii-Frumosi si Ilenele Cosinzene ai mai stiuti o-nceput sa stee mai mult cu burta la soare si sa nu faca nimica-nimica doar sa-si depene basmele lor de cind erau mai tineri si vrednici. Apoi dintre copchii de la scoala lui doar vrio doi s-o ales adevarat Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene, da’ mai multi o crescut capcauni si mume-ale-padurii – dupa cum se vede le era hirea. Si aistia multi o-nceput sa mearga la-mparatu si sa-i verse otrava-n ureche si hiere-n fata ca cica ei o ajuns neputinciosi, capcauni si mume-ale-paduri nu ca asa le era lor hirea, ci pentru ca imparatu nu i-o iubit si i-o sprijanit la fel ca pe aia vrio doi cari o crescut adevarat Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene. Imparatu s-o speriat s-o-nceput sa se apere, s-o zis ca-si ia minile de pe aia vrio doi s-aistea n-o sa mai hie nimica. Da’ degeaba, ca adevarati Feti-Frumosi si Ilene Cosinzene plecase in trebile lor de cari s-auzea povesti in tat ceasu.
S-atuncea o sama de Feti-Frumosi si Ilenele Cosinzene de-aia mai batrini, basca mumele-padurii si capcaunii tineri, o prins si mai mare ura pe-mparatu si cari cum l-o prins l-o batut si pana la urma l-o mincat de tat.
S-asa s-o-nvrednicit sa hie de basm imparatu nostru.