Multă lume și-a pus întrebarea ce va urma pentru viața culturală a Timișoarei după încheierea anului de Capitală Europeană a Culturii. Din fericire, administrația locală și-a pus această problemă și a fost de acord să continue să finanțeze generos, mai ales prin Centrul de Proiecte, inițiative culturale diverse.
Evenimentul de închidere, din decembrie anul trecut, a purtat titlu „Timișoara la nesfârșit“. Numeroase apeluri de proiecte au fost deschise în toată această perioadă, care au oferit resurse pentru operatorii culturali locali, dar și pentru implicarea unor nume importante atât de pe scena națională, cât și a unor invitați internaționali.
Probabil cea mai interesantă expoziție pe care am văzut-o în cele șase zile la mijlocul lunii octombrie, cât am stat la Timișoara, a fost Bienala de Arhitectură Beta. Cea mai substanțială parte este găzduită de Comenduirea Garnizoanei Timișoara, unde anul trecut au avut loc mai multe expoziții de artă.
Bienalele de arhitectură de multe ori le depășesc ca rezultat pe cele de artă
Cunoscută și sub denumirea de „Generalatul Nou“, clădirea, aflată într-o vizibilă stare de degradare, e cea mai veche din oraș care a păstrat volumetria inițială. Transferată de la MApN la Ministerul Culturii, după reabilitare se intenționează înființarea acolo a Muzeului Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989. Ideea nu este pe placul tuturor, deoarece ridicarea unei noi clădiri pe spațiul verde – atât de rare sunt spațiile verzi în centrul istoric al Timișoarei – din curte ar însemna suprimarea acestei adevărate oaze, amenajată ca un mic parc de către organizatorii bienalei intitulată Cover me softly, curatoriată de Oana Stănescu. Arhitecta stabilită în SUA a propus acest nume ca o explorare a coverului în toate disciplinele, mediile și geografiile.
M-am bucurat de un tur ghidat de Alexandra Trofin, coordonatoarea echipei de implementare, care mi-a spus inclusiv despre lucrarea Thread a artistei Akane Moriyama. Lucrarea lega Piața Libertății de curtea din spatele clădirii prin acoperiș, dar, din cauza unei ploi puternice, s-a rupt și a fost relocată la intrare. Poți vedea de la videouri și filme ale unor artiști și regizori celebri (Arthur Jafa, Radu Jude ș.a.) până la pictură, fotografie și diverse instalații in situ, site specific, adaptate spațiului (inclusiv în pod, unde e construit un traseu care plimbă vizitatorii dintr-o parte într-alta a clădirii). Pe lângă acestea, o secțiune e compusă din numeroase postere care prezintă juxtapuneri analitice de imagini: originalul și coverul.
Vorbeam cu cei care frecventează bienalele de artă și arhitectură din Veneția despre faptul că, în ultima vreme, e din ce în ce mai greu să vezi diferențele dintre ele, în sensul în care bienalele de arhitectură, inter- și transdisciplinare, realizează instalații și alte proiecte complexe care le rivalizează și, de multe ori, chiar depășesc ca rezultat și impact pe cele de la bienalele de artă. Într-o oarecare măsură asta se întâmplă și la Bienala Beta, unde, pe lângă arhitecți, sunt expuse intervenții ale unor muzicieni, designeri, artiști vizuali, activiști, fotografi, scriitori sau regizori. Am remarcat Marble Journey, o documentare video despre traseul a 30.000 de tone de marmură din Portugalia până în New York, unde marmura formează fațada translucidă a Perelman Performing Arts Center, compusă din 4.896 de panouri unice. Filmul este realizat pe parcursul a trei ani de către un fotograf care a terminat Facultatea de Arhitectură la Iași, Laurian Ghinițoiu, care apoi a trăit în diverse țări până la adoptarea unui stil de viață aproape nomad. Tot el are și o serie de fotografii intitulată Superhouse, unde explorează dualitatea dintre fațadele și interioarele caselor de rromi.
O perspectivă a unei Românii colonialiste
Tot în cadrul bienalei, din nenumăratele evenimente (nu mai puțin de 63!) care au avut loc în perioada 13 septembrie – 27 octombrie, am putut asista la o discuție despre drepturile de autor și cadrul legislativ, purtată de arhitectul Vlad Gaivoronschi și avocații Serghei Perju și Anamaria Pițur. Le-am descris situația Ateneului din Iași, a cărui fațadă a fost modificată semnificativ, fără acceptul arhitectului (în viață), sau a Monumentului Independenței, a cărui suprafață de protecție din travertin a fost înlocuită cu ciment vopsit. Nu le-a venit să creadă și m-au întrebat dacă în Iași mai există instituții și dacă OAR-ul local apară breasla. N-am știut ce să le răspund…
Kunsthalle Bega, Țara de foc
La Kunsthalle Bega, cea mai mare galerie privată din oraș, s-a deschis pe 18 octombrie o expoziție de mari dimensiuni. Intitulată Țara de foc, este curatoriată de Cosmin Costinaș, Florin Tudor și Mona Vatamanu, și include lucrările a nu mai puțin de 32 de artiști național și internaționali. Integrată în trendul decolonialismului care domină Bienala de artă de la Veneția din acest an, expoziția propune nici mai mult, nici mai puțin decât o perspectivă a unei Românii colonialiste.
Adunând fapte din istoria unor personaje de origine română (Iuliu Popper) cu un colonialism „discret, dar constant în Transnistria și Ucraina“ (citat din statement-ul curatorial), precedat de actul colonizator fondator (descălecatul), curatorii încearcă să justifice artistic – dacă istoric nu ne sunt prezentate argumente imbatabile – demersul decolonialist românesc. Inclusiv Nicolae Titulescu apare ca personaj intrat în istoria Etiopiei atunci când a luat partea împăratului Haile Selassie, care se pregătea să vorbească în Geneva la Societatea Națiunilor, dar a fost întrerupt de fasciști italieni.
Diferența de viziune
În fine, cu toate că e excelent panotată și arată ca o expoziție mare, poate și pe fondul repetării epuizante a acestui discurs la Veneția, am plecat de acolo mai puțin impresionat decât m-aș fi așteptat. Mai ales având în vedere câți reprezentanți ai artei contemporane din România erau prezenți la deschidere, atrași de magnitudinea evenimentului, ceea ce l-a făcut pe artistul ieșean Florin Bobu să glumească hâtru că dacă avionul Timișoara-București cu care ne întorceam spre casă s-ar fi prăbușit, ar fi dispărut jumătate din scena de artă din România.
O altă expoziție ce merită menționată e Secrete întrețesute de la Faber, curatoriată de Martina Muzi, care se concentrează pe industria textilă din România privită în ansamblul economiei și sectorului la nivel mondial. Ea a supervizat anul trecut o expoziție similară despre sectorul auto. Pe lângă lucrări realizate de designeri, impresionează interdisciplinaritatea abordării: cercetători, ingineri, producători și muncitori de la fabrici locale și-au adus contribuția pentru a realiza un portret cât mai complet al industriei textile românești.
Faber, Secrete întrețesute
Nu vreau să închei fără să menționez și There’s more to the problem, curatoriată de Francesco Giaveri la META Spațiu. Expoziția încurajează spectatorii să reflecteze asupra consumului rapid de informații, invitându-i să ia în considerare straturile nuanțate de percepție și interpretare pe care limbajul le poate evoca atunci când este combinat cu arta vizuală. Tot acolo am asistat la o parte din prezentările din cadrul META FORUM – Shifting Realities, care a adus împreună cercetători, artiști și curatori pentru a investiga conexiunile dintre artă, știință și tehnologie.
META Spațiu se află în campusul Politehnicii, în proximitatea fostei cantine, transformată în spațiu de conferințe, dezbateri etc., desenat de Dan Perjovschi: ARChA. Acesta este, de anul trecut, noul spațiu fanion al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara, unde am asistat la o seară Science & Wine în care un profesor, folosind un limbaj prietenos, dădea detalii celor câteva zeci de persoane din public despre dezvoltarea de jocuri video.
ARChA
Politehnica din Timișoara, pe lângă o bază sportivă care include un teren de fotbal cu suprafață de iarbă, la dimensiuni competiționale, a deschis un centru cultural cu o galerie de artă și, în locul unei foste cantine, a făcut un spațiu de evenimente. Politehnica din Iași a vândut fosta cantină pentru a face loc unui mall. Din păcate, cam asta e diferența de viziune dintre cele două universități și, prin extensie, dintre cele două orașe.
Galerie foto
