O echipă de oameni de știință a analizat o celebră operă de artă și consideră că au descoperit motivul succesului său remarcabil.
Ce face ca un anume tablou să lase o impresie puternică privitorului, iar altul nu? Este o întrebare la care foarte mulți încearcă să răspundă de foarte mulți ani, fără a găsi însă un răspuns mulțumitor. Un astfel de tablou este un portret realizat în 1665 de olandezul Jan Vermeer van Delft, cunoscut ca Fata cu turban sau Fată cu cercel de perlă (neerlandeză Het meisje met de parel), denumit de mulți și Mona Lisa a Nordului sau Mona Lisa olandeză. O operă ce poate fi admirată la muzeul Mauritshuis în Haga și care fascinează de secole privitorii, fiind un tablou care a inspirat numeroase opere literare, de la poeme și romane, precum cartea lui Tracy Chevalier din 1999, adaptată în piese de teatru și într-un film (2003).
Recent, o echipă de oameni de știință a analizat Fata cu cercel de perlă și a evaluat impactul acesteia asupra privitorilor pentru a descoperi motivul care o face atât de captivantă. Cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală a participanților care priveau tabloul, iar Martin De Munnik, de la compania de cercetare Neurensics, a descris acest studiu drept primul de acest tip ce folosește atât electroencefalografia (EEG), cât și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a evalua reacția neurologică a privitorilor la o operă de artă. Pentru a realiza acest studiu, cercetătorii au atașat un senzor ocular și electrozi pe capetele celor zece participanți pentru a monitoriza activitatea cerebrală în fața operei originale, comparativ cu reproducerea.
Concluzia savanților: Fata cu cercel de perlă îi atrage pe privitori într-o „buclă de atenție susținută“ (Sustained Attentional Loop).
„Privirea spectatorului este, într-o primă fază, atrasă de ochiul fetei. Se mută apoi spre gura acesteia, alunecă spre perlă și revine din nou spre ochi – și tot așa. Această buclă de atenție este motivul pentru care ne oprim mai mult asupra acestui tablou decât asupra altora“, detaliază Martin De Munnik. „Ești obligat să fii atent, fie că vrei, fie că nu“, a adăugat el.
Savanții au mai constatat că efectul este semnificativ mai intens în fața tabloului original comparativ cu reproducerea – emoția resimțită fiind de zece ori mai puternică. Această concluzie o mulțumește pe Martine Gosselink, directoarea Muzeului Mauritshuis, care consideră că descoperirea subliniază importanța de a vizita muzeul pentru a vedea operele originale. „Creierul nu minte“, observă ea în cadrul unui interviu pentru AFP.
Martine Gosselink spune că în lucrările lui Vermeer privirea atrage de obicei atenția asupra unui punct precis, estompând detaliile înconjurătoare.
Totuși, Fata cu cercel de perlă are trei puncte de focalizare: ochiul, gura și perla. Potrivit directoarei muzeului, acest lucru o distinge de celelalte picturi ale lui Vermeer. „În acest portret, personajul se uită direct la privitor, în timp ce în toate celelalte tablouri ale lui Vermeer vedem pe cineva care scrie sau care face activități casnice“, spune Martine Gosselink, care crede că ar trebui realizate studii similare și pe alte opere de artă, cum ar fi Mona Lisa lui Leonardo da Vinci.