O surpriză plăcută este constatarea că în sezonul teatral anterior au apărut foarte multe cărți de și despre teatru. Recolta bogată a fost eșantionată în Maratonul lansării producțiilor editoriale de gen din cadrul Festivalului Național de Teatru 2024, într-o secțiune gestionată de Doina Lupu. 58 de volume au dat substanță acestui târg livresc așezat în cele două weekenduri pe care le-a cuprins evenimentul, un speed dating autori-specialiști-artiști-cititori.
La modul practic, a fost o ocazie de a constitui un raft al literaturii dramaturgice și teoretice de ultimă oră, semn indiscutabil că lucrările de și despre teatru au căutare. Un format inteligent – scurt video realizat artizanal sau mai elaborat, de regulă cu smartphone-ul, inserat pe pagina web FNT (alături de câteva cuvinte de promovare plus copertă), rulat și pe rețelele de socializare, seria a inventariat nume, tematici, titluri și a schițat orizonturi de așteptare. Prezentările de la Cărturești Modul au fost inspirat limitate la 30 de minute, suficient de lung pentru a semnala esențialul, înțelept de condensat pentru a nu prelungi inutil și a-i alunga pe curioși. Un format al timpului nostru, cu alte cuvinte. Hai să vedem trei dintre protagoniste!
Splendidă perspectivă de scanare a universului creativ al artistului
Anca Hațiegan și-a impus abilitățile de cercetător și de scriitor încă de la Dimineața actrițelor, splendida ei restituire în privința primelor românce care au avut curajul să-și afirme harul histrionic și pasiunea pentru scenă. În urmă cu câțiva ani, s-a îndrăgostit profesional de Liviu Ciulei, regizorul, scenograful, actorul, lucrând cu sârg și acribie la un portret pentru Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc. A acumulat un abundent material pe care nu l-a putut înghesui în chenarul unei fișe și s-a decis să îl valorifice prin așezare între coperte. Cartea Ancăi Hațiegan este o splendidă perspectivă de scanare a universului creativ al artistului prin prisma unui eveniment de viață care, indiscutabil, l-a marcat, adevăr susținut cu raționamente imbatabile de autoare.
Liviu Ciulei senior a fost acuzat și arestat vremelnic pentru că și-ar fi ucis prin otrăvire amanta, pe actrița Tita Cristescu. Presa vremii a vuit, scandalul public a figurat pe prima pagină a ziarelor, cancanul a ținut prim-planul. Ciulei și spectrul tatălui. O psihobiografie de aici pleacă, de la felul în care în creațiile ulterioare ale lui Liviu Ciulei transpare acest tip de raportare la figura paternă. Motivările sunt solide, ranforsate de recursul la documente din care Anca Hațiegan corelează cu agerime și iscusință intelectuală evenimente, informații, declarații, într-o textură extrem de plăcută la citit. Pe fundal, canavaua vremurilor e reconstituită concomitent cu traseul de viață și carieră al artistului. Rigurozitatea studiului, structurarea impecabilă, talentul literar al Ancăi Hațiegan așază apariția de Editura Litera pe lista celor de citit.
Empatie profesională
Miruna Runcan vine cu un nou proiect finalizat după trilogia Teatru în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism, de recuperare a contribuțiilor unor autoare care au slujit teatrul nostru cu vârful ascuțit al peniței: Damen vals. Voci feminine în critica de teatru a secolului XX (Tracus Arte). Cartea este o suită de exerciții teoretice de admirație, documentate ireproșabil, cu o abundență de referințe la lucrările (publicistice, diaristice, epistolare, livrești) ale chipurilor asupra cărora zăbovește retrospectiv.
Sumarul e deschis de Otilia Cazimir, cu insistență pe rapoartele ei de inspector al teatrelor ca prețioasă resursă teatrală, urmează Margareta Bărbuță („Criticul activist și sexul îngerilor“), ambele așezate sub lupă din perspectiva „Valsul cu puterea politică“. Capacitatea de analiză a Mirunei Runcan e o calitate recurent probată, în egală măsură aceea de sinteză, de așezare a interpretărilor în rame sistematizatoare adecvate.
Alice Voinescu, Ileana Berlogea și Maria Vodă Căpușan sunt personajele secțiunii a doua a cărții („Universitarele“) în crochiuri de substanță. Semnăturile feminine ale unicei reviste de specialitate din anii comunismului – Ana Maria Narti, Mira Iosif și Ileana Popovici – configurează ultima parte a demersului, investigând „estetismul socialist și criticii femei de la revista «Teatrul»“.
Realizat cu empatie profesională, dar neevitând adevărurile incomode, Damen vals e parte a unui spectaculos proiect al Mirunei Runcan de a face lumină în aspecte insuficient spre deloc studiate din trecutul recent al reflectării artei teatrului în comunism.
O logică a ideilor fără de cusur
În aceeași direcție de limpezire a realităților istorice nu foarte îndepărtate de noi, dar încă pudrate cu praf pe dosare necercetate în arhive și evitate din, probabil, reținere în fața unei chestionări prea imediate, se înscrie Iulia Popovici cu Actorul ca minerul. Ratările tranziției în teatru (Editura Universității „Lucian Blaga“ Sibiu). Tomul are aproape 500 de pagini rezultate ale unei serioase cercetări de tip doctoral, conformă cu cele mai stricte standarde academice și impresionantă ca volum de informație inedită și de procesare a acesteia.
Iulia Popovici deține certe virtuți de studiere a documentelor istorice din depozite pe unde nimeni sau prea puțini au călcat, virtuți dublate de reziliență în direcția accesării acestora. Adunarea datelor (studierea periodicelor perioadei comuniste, literatură de specialitate relevantă, interviuri cu artiști) a fost etapa preliminară, prelucrarea și tragerea concluziilor au fost secvențe.
Cu o logică a ideilor fără de cusur, Iulia Popovici face slalom cu eleganță epistemologică prin anii de început de tranziție (1990-2004), aduce în discuție reforma, legislația din domeniul scenic (a instituțiilor de spectacole, a managementului, a drepturilor de autor etc.).
Comparații, statistici, exemple concrete, studii de caz, generalizări sunt uneltele de lucru teoretic ale Iuliei Popovici, care emite ipoteze și le argumentează fără vulnerabilități. Riscul analizei unei perioade foarte apropiate istoric se transformă într-un avantaj, evenimentele din arealul teatral asupra cărora poposește îi sunt cunoscute, în evoluția unora autoarea s-a și implicat efectiv.