Totul pentru ca doua feluri de-a privi arta aparent incompatibile sa schimbe pret de-o carte niste semne de prietenie. Les Sous-sols du revolu. Extraits du journal d’un expert – Subsolurile trecutului. Fragmente din jurnalul unui expert, de Marc-Antoine Mathieu, e a doua aparitie din colectie si e titlul pe care „Lire” a ales sa-l traga in tipla impreuna cu revista si sa-l ofere cititorilor ei. Enticlopedia a deschis Subsolurile si a ramas atit de fermecata de rafinamentul si inteligenta unei carti cu desene alb-negru, incit n-a mai vrut sa plece de-acolo.
A luat-o pe urmele lui Eudeste Le Volumeur, angajat prin contract de muzeu (numit anagramatic „le voulu demesure” sau „le seul mou du reve”) sa masoare intinderile nesfirsite ale cladirilor sale. Sintem cam pe la 1840, dar motto-ul din Bergson ne avertizeaza ca „timpul e inventie sau nu e absolut nimic”. Sa mergem deci cu Eudeste. O sa coborim in cele mai adinci pivnite, acolo unde, „fara organul giroscopic al orientarii”, esti pierdut. Restauratorii lucreaza pe intuneric, pentru ca lumina denatureaza culorile, expertii imbatrinesc in culoare uitate, arhiva e borgesiana, neorestaurarea presupune revenirea la sculpturile atinse de vreme, unii planuiesc chiar un muzeu al nasurilor false, altii (curatori) se antreneaza pentru expozitii viitoare cu rame fara pinze si sint cuceriti de ideea unei rame inramate, iar variatiile imperceptibile ale zimbetului Mona Lisei sint reduse la tacere de inventarea dagherotipului.
Nu stiu daca ati vazut vreodata Luvrul. Dar daca-l vizitati asa cum l-a gindit Mathieu, Eudeste va fi bucuros sa va arate ce-ascund subsolurile desenate ale muzeului fara nume.