"That na man play at the Fute-ball"
1424 King James I proclamare in fata parlamentului
"OOOooo Noo"
Palermo 22 05 03 h 24.00
Prolog.
Nu mi-a placut fotbalul. Nu mi-au placut meciurile, nici intre doua echipe, nici in trei si cu atit mai putin intr-o singura echipa. Nu suportam sa vad lumea enervindu-se si calicindu-se dupa scoruri, punctaje, de fiecare data la fel. (...)
Pe intuneric, acolo, in sala Ronda, l-am vazut pe coreograf/ dansator/ jucator alunecind in avintul lovitului de minge. Si unde eram eu cu capul dus, mingea chiar ca i-a luat capul intr-o clipita. Da, cazut jos la pamint, nu mai avea cap, si in loc de cap avea acum un balon pe gazonul negru de cauciuc al salii intunecoase. Dupa o pauza, unul din umeri a lovit mingea, care s-a rostogolit si asa i-a revenit din nou capul ascuns in spatele balonului. (…)
Manifestul autenticist. Dans de Dan Sociu
(…) 2.
Florin Flueras si autenticismul. Pe Florin il cunosc de vreo doi ani, e colegul de camin al lui frate-miu. Un tip foarte simpatic, cu o biografie bizaruca: psiholog de copii, parapantist de performanta, coregraf. Maninca numai musli si lapte. Nu-l intereseaza dansul, nu se considera dansator, ci „artist vizual”. Nu danseaza, se danseaza pe el. Nici macar nu stie sa danseze – sau nu vrea sa se stie ca stie –, un caz complicat pentru profii lui. In timpul spectacolului 100% dans am avut impresia ca tot show-ul e construit, cumva, in jurul lui. El era punctul negativ al compozitiei. Daca toti ceilalti pareau sa se distreze dansind, Florin mormaia. Miscari continute, implozive, lalii. Spectacolul exploata o conventie – discoteca – pe care toata lumea o intarea, miscindu-se conventional. Florin se voia plasat la margine.
Intr-o alta conventie.
3.
Valentina Chirita
(…)
De fapt, imi displace profund sa se intrevada lipsa. Asa cum se intimpla uneori cu dansul, se poate si cu o pasiune de genul fotbalului. Nu pot sa imi scot din creier gestul lui Florin (Flueras) care demonteaza un joc de fotbal si toate reziduurile de dorinta mocnita care ar zacea intr-un asemenea spectacol. Florin isi ridica tricoul de pe la spate, ca semn al victoriei, si ramine o vreme nemiscat sub el. Refuza cooperarea, refuza sa vada o posibila gesticulatie, „grandoarea publicului atit de multumit de eroul sau”, el nu marcheaza si nu este campionul nimanui. Refuza pluralul si faptul reportat. Cei care il privesc se simt bine in pielea lor. Cu ceva mai multa onestitate, accept defragmentarea, undeva in cap se desfasoara fara jena lucrul pe jumatate autist, putin chinuit, dar netulburat, ca o stare continua de sanatate mentala. La nivel de expresie personala, ramine totusi blocata, intr-o stare rigida.