Dintre povestitorii romani de astazi, Radu Pavel Gheo se distinge printro frazare deosebita. Cele 50 de clipuri vesele si triste, cum lea intitulat autorul, de fapt 50 de „momente“ caragialiene, 50 de povestiri despre Romania si despre Balcanii lui Goran Bregovic si Emir Kusturica, imaginare si totodata adevarate, sint grupate in cinci capitole intitulate sugestiv „LPuri“: „LP 1 – Cotidiana, LP 2 – Balcanice, LP 3 – Virste si vremi, LP 4 Zoon Politikon, LP 5 – Pozne“.
Fotografii si moravuri de tranzitie, aceste texte scurte, usor de citit si pline de umor, ne demonstreaza ca Radu Pavel Gheo este un bun minuitor al limbii romane, pe care stie sa o puna de fiecare data in valoare. Gheo scrie lejer, dar se poate observa grija deosebita a autorului pentru textele sale: „In Numele Mierlei. 50 de clipuri vesele si triste am inclus variantele integrale si (sper) definitive ale respectivelor texte“.
Radu Pavel Gheo ne infatiseaza omul tranzitiei, cu toate dilemele si complexele sale. Cei mai multi lau comparat pe Gheo, fara sa greseasca, cu I.L. Caragiale, datorita umorului de situatie si dialogurilor ce amintesc de celebrele Momente. Scriitorul ne ofera doar feliile de viata, nu si analiza lor, care ii revine cititorului, singurul „judecator“ al textului. Un bun observator, cu ochi de reporter, dar fara ca scrierile lui sa devina simple cronici jurnalistice, Radu Pavel Gheo surprinde in cele mai mici detalii realitatea romaneasca postdecembrista, pe care o descrie admirabil, reusind sa ne stirneasca risul. Gheo se numara, de altfel, printre putinii autori contemporani care te mai fac sa rizi.
Fiecare cititor va gasi cu siguranta un clip preferat
O intreaga galerie de „cetateni“ – Remus Codrescu, Stefan Stanila, Ica Stan, Ionel Acsinie, maica Pelaghia (un nume pe care il intilnim si in romanul Simion liftnicul al lui Petru Cimpoesu, unde Pelaghia cea adultera si „celesta“ ii cere in fiecare seara indurare dumnezeului ei), Jenel Chiril, Cetateanul 1 si Cetateanul 2 din finalul cartii, profesorul, timplarul, somerul, politistul etc. – misuna prin volumul lui Radu Pavel Gheo, fiind martorii sau, cum ar spune Eugen Istodor, „vietasii“ unei Romanii in dezordine, care isi traieste din plin comedia/drama tranzitiei. La fel ca si textele lui Caragiale, schitele lui Gheo nu sint lipsite de o anumita latura dramatica. Comicul este adesea strabatut de scurte, dar intense momente de tristete. Insa in loc de „Caldura mare, mon cher!“, „Cetateanul 1 ofteaza: Greu… Cetateanul 2: Greu al dracului… C1: Saracie mare. C2: Mare de tot…“.
Cele 50 de schite nu au intriga si pleaca, de cele mai multe ori, de la o simpla imagine, de la o situatie obisnuita, dar care ascunde un conflict social si, bineinteles, o morala. Toate personajele lui Gheo sint pitoresti si ne ramin in minte mult timp dupa sfirsitul lecturii. Fiecare cititor va gasi cu siguranta in Numele Mierlei un clip preferat, o situatie memorabila. Si ce este de fapt „clipul“? Ne raspunde chiar autorul: „Asta e «clipul», o varianta moderna a schitei. O schita foarte vizuala“. Toate textele ce alcatuiesc volumul nu sint lipsite nici de muzicalitate. Pentru ca tema este una „aproape“ comuna tuturor LPurilor, Numele Mierlei seamana foarte mult cu un album muzical, in care melodiile sint cind „vesele“, cind „triste“. Numele Mierlei ne ofera ocazia de a intilni un povestitor adevarat, greu de gasit in zilele noastre, care reuseste sa faca literatura pornind de la cele mai banale situatii.
Radu Pavel Gheo, Numele Mierlei,
colectia „Ego. Proza“, Editura Polirom,
2008, 24.95 lei