Anul mortii lui Ricardo Reis povesteste viata heteronimului lui Pessoa, intre anii 1935 si 1936. Ricardo Reis se intoarce la Lisabona dupa ce ii este anuntata moartea prietenului sau, Fernando Pessoa. Heteronimul ii ia oarecum locul ortonimului. Reis viziteaza chiar mormintul lui Pessoa si este vizitat el insusi de fantoma poetului ce ia dat viata. In paralel cu aventurile lui Ricardo Reis, Saramago ne ofera si o imagine interesanta a Europei, macinate de razboaiele civile. Se vorbeste in roman si despre aparitia Statului Nou si a fascismului. Multe informatii sint culese din ziarele si revistele vremii sau de la radio. Reis este doar un spectator indiferent la spectacolul lumii. El se afla la limita dintre actiune si inactiune.
Arta a fost dea lungul timpului cenzurata, urita si iubita, apreciata pentru rolul sau pedagogic, pentru cai face pe oameni mai buni in cetatile lor, dar si condamnata pentru imoralitate, pentru vrajitorie, pentru lipsa de seriozitate a artistului, pentru disimulare si joc gratuit. Romanul lui Saramago vorbeste despre asumarea responsabilitatii de catre artist sau, mai bine zis, despre iresponsabilitatea acestuia. Procesul pe care Saramago il intenteaza lui Ricardo Reis este unul lipsit de indurare. Judecata sa este critica si morala. Totusi, Reis este judecat nu in interiorul istoriei, ci dincolo de ea. Inculpatul nu este decit un scriitor fictiv, iar procesul pare la un moment dat doar un joc. Mai multe fragmente, atit din opera lui Fernando Pessoa, cit si din cea a lui Ricardo Reis, sint inserate in roman, Saramago incercind astfel sasi legitimeze jocul.
Traducere, prefata si note de Mioara Caragea,
colectia „Biblioteca Polirom.
Seria de autor «Jose Saramago»“,
Editura Polirom, 2009, 44.95 lei