Cea mai bună, cea mai calculată și cea mai scumpă campanie prezidențială de anul ăsta riscă să se ducă direct în gard și să îngroape încă o dată șansele PSD la Cotroceni.
Marcel Ciolacu a intrat în cursă cât de târziu a putut și, de atunci, strategii i-au construit imaginea unui om simplu, din popor, care nu are ambiții nemărginite. Nu are el prea multe cunoștințe, nu își mai găsește diploma de bac, dar se preocupă de cei mulți, așa cum scrie în fișa postului la social-democrați.
Numai că, în săptămâna dinaintea primului tur al alegerilor prezidențiale, care pentru el ar fi trebuit să fie un galop de sănătate – căci nu era treaba lui să se lupte pentru a intra în finală (asta i-o asigură deja sigla partidului din partea căruia candidează) –, tocmai el a fost cel mai mult în lumina reflectoarelor. Nume de cod: Nordis.
În 2014, Victor Ponta a pierdut alegerile, nu Klaus Iohannis le-a câștigat. Șters, incapabil să frazeze și să facă față unei dezbateri, Iohannis a avut noroc pur și simplu pentru că s-a confruntat cu un mincinos patologic pe care oamenii au ajuns să-l urască (majoritatea). Azi, Marcel Ciolacu a ajuns personajul care „minte cum respiră“ și a reactivat diaspora, căreia Ponta îi refuzase, prin numărul mic al secțiilor de vot, dreptul de a se exprima la urne în turul 1 al alegerilor prezidențiale din 2014. Ciolacu a fost și el „abil“: s-a apucat să spună că ne pleacă tinerii din țară pentru că sunt incapabili să practice o meserie cât de cât. Nu știu nimic și pleacă în afară, unde-i așteaptă „căței cu colaci în coadă“.
Povestea Nordis nu e complicată. Tocmai de asta e foarte eficientă împotriva lui Ciolacu. Toată lumea înțelege că avem de-a face cu un clan interlop pe orbita căruia se află și Marcel Ciolacu, premierul României și pretendent la cea mai înaltă funcție în stat.
Numărul oficial al celor țepuiți cu apartamentele de la Nordis a ajuns la 1.200. Nu toată România este sensibilă la faptul că unii au făcut investiții proaste sau că și-au pierdut banii cei care investesc în imobiliare, așteptând să le crească prețul sau să le închirieze. Însă oamenii sunt sensibili la faptul că Ciolacu a profitat personal de banii ăștia, obținuți ilegal de Ciorbă și soția sa, Laura Vicol, și s-a urcat în ditamai avionul privat de lux plătit de Nordis Travel. Plăcerea asta supremă pentru luxul aeronautic era deja în prim-plan din cauza lui Klaus Iohannis și a escapadelor sale pe toate continentele. Și acum ne punem, eventual, întrebarea: e mai bine să te lăfăi în lux pe bani furați de privați de la alți privați sau pe banii statului?
În anumite medii, unii își frecau mâinile de bucurie că o să iasă Ciolacu președinte tocmai pentru că are o colecție impresionantă de scheleți în dulap. Dar frecătorii aceia de mâini se gândeau că o să-l poată șantaja mai târziu, nu că o să explodeze dulapul chiar înainte de turul 1.
Prins în bătaia puștii, candidatul PSD ce face? Își pierde rațiunea și se răstește la jurnaliști. Adică exact ce făcea și Ponta când era prins cu minciuna, iar oamenii nu au uitat. Este prilejul perfect de a-și aminti de toate relele PSD, în condițiile în care eforturile au fost colosale de a profila fostul partid al „ciumei roșii“ ca democrat și reformat.
Românii au o relație de love-hate cu funcția prezidențială. Președintele este, simbolic, depozitarul celui mai mare număr de voturi în democrația noastră, deși se poate discuta aplicat câtă putere constituțională reală are.
Într-un ciclu electoral, este clar că alegerile prezidențiale vin la pachet cu cea mai mare încărcătură emoțională. Strategia pentru 2024 pare să fi fost tocmai dezbrăcarea completă a competiției de orice emoție. Ba poporului să îi se dea din timp impresia că, indiferent cine mai candidează și ce mai zice, Ciolacu va fi președinte și cam asta este.
Indiferent de rezultatul votului de duminică, de cel de la alegerile parlamentare, și de cel din ziua de 8 decembrie, pentru turul 2 al prezidențialelor, istoria va reține 2024 drept un an negru pentru democrația noastră, prin combinația de jocuri de culise nedemocratice și neconstituționale la care s-a apelat din plin, și pentru oferta jalnică de candidați din partea celor mai importante forțe politice din România.