Editia speciala din „TIME“ apare ca un rezultat firesc: Barack Hussein Obama este si produsul revistei „TIME“. Sprijinul fatis pe care la primit de la presa liberalcosmopolita din SUA – de altfel presa care se citeste in intreaga lume: „TIME“, „The New York Times“ etc. – a fost un element important in reconstructia unei imagini pozitive a SUA in plan international. Turneul candidatului Obama prin lume, care a culminat cu un discurs urmarit de 200.000 de berlinezi, a fost o incercare reusita de a dubla mizele luptei electorale: americanii au inteles ca Obama este un virtual presedinte al intregii lumi (mit care de la Franklin Roosevelt nu mai poate fi depasit), iar europenii siau recentrat atentia pe „visul american“.
Obama este o echipa, o retea de sute de mii de voluntari care au impinzit SUA, Internetul, retelele sociale si canalele de comunicare. Editia speciala din „TIME“ e ilustrata cu fotografii de culise, realizate de Callie Shell, puse in oglinda cu fotografiile in care Obama se scalda in multime. Un accent special e pus pe relatia de familie: in aproape o treime dintre fotografii, Barack apare alaturi de sotia sa, Michelle, si/sau alaturi de fetele sale. Familia Obama se joaca pe o pajiste verde de 4 iulie. Familia Obama urmareste un concurs TV de mincat hotdog, tot de 4 iulie. Barack isi duce copiii, Malia si Sasha, la scoala. Un democrat progresist care sustine un program energetic alternativ si durabil e un tip social obisnuit, conservator am putea zice, pentru care familia este o valoare fundamentala. Obama merge cu trenul, Obama merge pe jos, Obama sta la discutii de noapte cu viitorii alegatori, Obama e peste tot. Obama e o familie si o echipa – doua valori care pun SUA in miscare.
Un presedinte care conduce lumea printrun BlackBerry
Istoria vietii celui deal 44-lea presedinte e una de Hollywood: tatal sau, de origine kenyana, il paraseste cind era mic. Mama sa il va creste dincolo de toate greutatile financiare, in paralel pregatinduse pentru un doctorat in antropologie. Obama creste peste tot in lume: Honolulu, Indonezia – este un cetatean al lumii, care, conform mamei sale, era mai interesat de baschet decit de constiinta sociala. Nici un scenarist n-ar fi putut construi un asemenea personaj: copilarie in Honolulu si Indonezia, doi ani de colegiu la Los Angeles, licentiat al Universitatii Columbia, Juris Doctor al Harvard Law School.
Ca in orice film bun, succesul nu vine imediat. Primele incercari de a intra in politica locala au fost esecuri. Dar Barack Obama invata in timp sa-si faca prieteni care stiu cum se face un presedinte. E o iluzie sa-l vedem pe Obama ca pe un razboinic solitar care lupta cu fortele raului. Obama e un produs politic care a ajuns la maturitate intrun timp foarte scurt: in 1997 cistiga un loc in Senatul statului Illinois, in 2005 ajunge senator al SUA, iar in 2009 e investit presedinte. Prima campanie pentru Senatul SUA l-a lasat pe Obama cu datorii de 60.000 de dolari si cu o imagine slaba in rindul populatiei de culoare. In 2008 Obama o invinge pe Hillary Clinton (care la inceputul cursei pentru alegerile interne in Partidul Democrat avea peste 70% dintre optiunile de vot), apoi pe John McCain, erou national in Vietnam.
Acumularea de virtuti intr-un singur om pare incredibila. Obama a reusit sa ofere o imagine coerenta despre sine, fiind in acelasi timp adolescentul bun la baschet, tatal de familie exemplar, democratul postideologic, americanul clasic care isi ia micul dejun cu placinta si cafea, cosmopolitul care se declara la fel de berlinez ca John F. Kennedy. Editia speciala din „TIME“ il dezvaluie in toate aceste ipostaze care pot parea contradictorii. Dar ce poate fi mai contradictoriu ca un presedinte care nu-si neaga originile africane, dar nu sustine militant ideologiile eliberarii, un presedinte care stie ca e America, dar nu vede America drept un corp identitar monolitic, un presedinte care si-a finantat campania din vinzarea de brelocuri, dar si cu sprijinul unor miliardari, un presedinte care a plecat la drum intr-un autobuz cu un sofer si un fotograf si a ajuns sa aiba cea mai mare retea de voluntari din SUA, un presedinte care conduce lumea printr-un BlackBerry si isi viziteaza bunica in Honolulu in plina campanie?
Barack Obama nu mai e un individ, ci o constructie sociala colectiva. Asa cum observa si Nancy Gibbs in ultimul text din editia speciala, „avem parte de conducatorii pe care ii meritam“. Astept editia speciala din „Libertatea“ cu Traian Basescu.