Acum 40 de ani, un film pe care lumea nici nu l-a remarcat inițial a ajuns să devină imaginea noastră despre amenințarea inteligenței artificiale.
Astăzi, toată lumea a auzit de The Terminator. De aceea pare greu de crezut că acum patru decenii, în 1984, când filmul a avut premiera, era atât de „neinteresant“ încât „Starlog“, cea mai importantă revistă americană dedicată filmelor SF și Fantasy, nici nu-l băgase inițial în seamă. A scris despre el abia când celebrul scriitor de SF Harlan Ellison a ieșit din sala de cinema încântat de calitatea filmului și de faptul că regizorul James Cameron plagiase două dintre scenariile scrise de el pentru serialul The Outer Limits. Povestea s-a terminat cu o înțelegere discretă, niște bani și un nou nume trecut pe genericul filmului. Foarte repede însă, „Starlog“ și restul lumii au început să acorde o atenție deosebită The Terminator: filmul avea un succes uriaș și consfințea apariția unui nou regizor important, dar și apariția uneia dintre cele mai mari vedete ale filmului american, Arnold Schwarzenegger.
Astăzi, la 40 de ani de la premieră, mulți sunt de acord că The Terminator a reușit să prezică fricile noastre moderne față de inteligența artificială, devenind, cum spune BBC, „cu roboții lui ucigași și cu AI-ul lui rebel, sinonim cu pericolele reprezentate de mașinile superinteligente care se întorc împotriva creatorilor lor“. Astăzi, articolele despre AI-uri sunt deseori ilustrate cu imaginea craniului metalic al robotului „vânător-ucigaș“ T-800; chiar roboticianul Ronald Arkin a folosit clipuri din film în conferința sa din 2013 intitulată Cum să NU construiești un Terminator și, de fiecare dată când se pomenește despre posibilitatea ca un AI să o ia razna, este imediat invocat termenul Skynet, un simbol al revoltei mașinilor inteligente care îl amuză chiar și pe ChatGPT.
„Există filme mult mai recente și mai plauzibile, foarte influente, despre AI, precum Ex Machina sau Her, dar când vine vorba despre pericolele reprezentate de tehnologie, după 40 de ani, Terminatorul rămâne referința supremă“, scrie BBC. „Într-un mod oarecum amuzant, Terminator și continuarea lui sunt mai relevante azi decât la vremea când au fost lansate“, declară James Cameron. „Azi, AI-ul este ceva cu care chiar ne confruntăm, pe vremea aceea era doar o fantezie.“
De fapt, AI-ul nu este preocuparea centrală a primului Terminator. Filmul, în siajul producțiilor americane la modă din anii ’80, este un slasher în versiune science-fiction, așa cum spune și James Cameron. O poveste despre un ucigaș de neoprit care este eliminat, în cele din urmă, de ultima lui victimă feminină, exact în stilul filmelor din seriile Vineri 13 sau Halloween. Are în plus concepte SF. „The Terminator este, în esență“, scrie BBC, „un thriller, un love-story, o meditație temporală asupra liberului arbitru și o satiră a dependenței noastre de tehnologie. Este anticorporatist, antirăzboi și, în mare parte, antimașini. Tehnologia, de la roboții telefonici la walkmanuri, este implicată de fiecare dată când un om este ucis în film. Dar, în sine, vorbește puțin despre AI“.
Terminator era, la vremea lansării, un film cu un buget minuscul (6,4 milioane de dolari), scris și regizat de cineva despre care nu auzise nimeni, având în rol principal o vedetă în devenire. Cameron se temea că filmul lui urma să fie zdrobit de cele două blockbustere SF lansate în aceeași toamnă, Dune al lui David Lynch și continuarea (aproape uitată azi) la 2001, 2010: The Year We Make Contact. The Terminator a sfârșit prin a câștiga 79 de milioane de dolari. Ironic, nu numai că a întrecut la încasări 2010, dar Skynet a ajuns să înlocuiască în imaginarul colectiv computerul ucigaș HAL 9000 atunci când vine vorba despre AI-uri rebele.
Cameron n-a inventat roata în SF când vine vorba despre roboți care se revoltă. Este un concept prezent încă de la prima apariție a cuvântului „robot“, în 1921, în piesa lui Karel Čapek, R.U.R., un concept popularizat apoi de Metropolis, filmul lui Fritz Lang din 1927. În lumea reală, scrie BBC, inteligența artificială, științific vorbind, „a apărut abia în 1956, la școala de vară de la Universitatea Dartmouth, organizată de doi specialiști în computere, John McCarthy (unul dintre cei care au creat termenul de inteligență artificială) și Marvin Minsky. Ambiția lor era să construiască mașini care să poată gândi la fel ca oamenii, un lucru care s-a dovedit a fi mai greu de făcut decât de zis“.
În conștiința publică, AI în sine a pătruns mai greu. Amenințarea robotică, până în 1984, a fost întruchipată de HAL 9000 (din 2001: O odisee spațială) și, mai puțin, de computerul Colossus (din filmul omonim din 1966). „Marea inovație a lui James Cameron“, spune BBC, „a fost să combine ideea computerului scăpat de sub control (Skynet) cu corpul unui robot ucigaș (T-800)“. Povestea lui Skynet este completată apoi cu detalii în următorul film din serie, Terminator 2 (1991), când James Cameron își imaginează și scenariul în care AI-ul se întoarce contra omenirii.
BBC spune că filmele Terminator ne și ajută, dar ne și împiedică să avem o viziune corectă asupra AI. „Mulți cercetători critică obsesia din Terminator de a amplifica riscul existențial al inteligenței artificiale, considerând că aceasta neglijează riscuri mult mai plauzibile și mai imediate, cum ar fi șomajul generalizat, dezinformarea și armele autonome. În primul rând, ne face să ne temem de lucruri despre care, probabil, nu ar trebui să ne pese prea mult. Dar, pe de altă parte, ne distrage atenția de la exact acele lucruri care ar trebui să ne preocupe și care sunt provocate de apariția inteligenței artificiale“, spune cercetătorul Michael Wooldridge în cartea sa, The Road to Conscious Machines.