După cum am scris și în alte rânduri, nu te poți opune progresului. Vine peste tine. Când mama a vrut faianță bej și cadă din fibră de sticlă, tata a preferat mâncarea caldă în detrimentul conservatorismului. A cărat, numai el știe cum, vana din fontă până lângă magazia din grădină și a plantat-o acolo, ca o mărturie a neatârnării spiritului masculin.
De fapt chiar își dorea un recipient încăpător în care să țină chișoaga, adică gloata de pești mici pe care îi folosea ca momeală pentru peștii mai mari de pe Prut. După câteva atentate ale mâțelor, acvariul metalic a primit și un capac din plasă de sârmă, destul de deasă cât să nu intre labă felină și destul de rară cât să încapă fotonii și amestecul prăfos și larvele de muscă cu care erau hrăniți locatarii.
Nu te poți opune nici stenozei canalului nervului sciatic, efect al hernierii discului dintre vertebrele L5 și S1. Când durerile au fost convingător de mari, tata s-a lăsat pe mâna chirurgului. Totul a decurs foarte bine, doar că i s-a recomandat ca timp de doi ani să evite mișcările bruște și căratul de greutăți, adică tocmai acțiunile pe care le faci când pescuiești. Indiferent dacă ai un lanseu reușit sau nimerești în boscheții de peste granița apoasă, mișcarea torsului este necesară și, mai nou, interzisă. Tot ce putea face era să-și hrănească intensiv populația piscicolă din cadă și să o observe crescând. Unul dintre pești, o mârliță frumoasă pe care a botezat-o Cruella, a crescut până când a înlocuit larvele din meniu cu colocatarii. A mâncat-o pe roșioara Fifi, pe bibanii Cornel și Costel (pe care niciodată nu i-am putut diferenția) și pe plătica Veronica. De ce nu a pus dinții pe carasul Spartacus nu pot explica. Prietenia dintre pești este prea puțin studiată, mai ales când vorbim de specii care în mod normal papă alte specii. Se joacă, se fugăresc reciproc și fac salturi amețitoare, fiindcă mă gândesc că amețești când dai cu capul de capacul sârmos.
Uneori tata îl găsește pe Spartacus intrat pe jumătate în gura Cruellei și o ceartă, chiar dacă știe că e doar felul lor de a se hârjoni. Pentru a o ajuta să-și consume energia, a tocit cârligul unei momeli tip linguriță, pe care o agită energic prin apă precum plimbi jucăria legată de vârful unui băț pentru a descărca bateria pisicii de apartament, iar mârlița o fugărește, o prinde și face drill. Pe Spartacus încă se străduiește să-l învețe să facă aport, aruncându-i biluțe de mămăligă și bătând cu două degete în marginea vanei. Momentan se află la jumatea procesului, carasul înotând fericit după mingiuțe și înghițindu-le pe nemestecate. La ora la care scriu, tata e dus la pescărie după Cornei și Costei.