La intrarea in casa, vizitatorul poate fi bulversat de amestecul dintre nou si vechi, dintre aerul pastrat de pe vremea Otiliei Cazimir si tehnologia moderna: in dreapta, o centrala termica, tot inainte – un televizor postat pe unul dintre dulapurile scriitoarei, acum obiect de muzeu.
In prima incapere, o crapatura da de gol conditia in care se afla casa construita in anul 1858. „A fost reparata aceasta bucata de casa in urma cu citiva ani… Din pacate, casa memoriala nu poate intra complet in reparatii, deoarece o parte din ea este detinuta de catre nepoata Otiliei Cazimir, care locuieste aici. In orice caz, daca sar acorda fonduri pentru reparatii, ar trebui sa fie consolidat intregul imobil. Dupa cum vedeti, chiar daca sa reparat aceasta bucata, care este muzeul, odata ce in cealalta parte nu sa intervenit deloc, au reaparut si aici crapaturile din pereti“, spune custodele Gioconda Enea.
Prea multa „discretie“
Pe unul dintre siteurile care amintesc despre Casa Memoriala „Otilia Cazimir“, apare textul: „Cladirea in care este amenajata casa memoriala a fost construita in anul 1858. Ca stil arhitectonic, se caracterizeaza prin discretie si simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societatii romanesti din veacul trecut“. Nimic mai adevarat, insa asta in conditiile in care unul dintre potentialele obiective turistice ar trebui sa fie departe de termenul „discretie“.
„Anual avem peste 1.000 de vizitatori. In general, este vorba despre copii care vin prin intermediul scolilor din Iasi… Cei mai multi dintre vizitatori vin vara, datorita concediilor si excursiilor organizate in acea perioada. Cred ca exista o oarecare promovare, pentru ca apar date despre muzeu si pe Internet, exista informatii si in diverse reviste – si nu doar in limba romana… Drept dovada este si faptul ca, printre vizitatori, avem chiar si turisti straini! In 2008 a fost la noi un grup de turisti din Franta“, a precizat custodele.