Rubrici  -  Andrei Craciun  -  După treizeci și cinci de ani  -  

S-au împlinit de curând treizeci și cinci de ani de când Zidul Berlinului a fost dărâmat (nu a căzut!).

Mai e puțin și se vor împlini treizeci și cinci de ani și de la revolta populară din România din decembrie 1989. Care s-a transformat într-o revoluție împletită românește cu o lovitură de stat. Ce am învățat în acești treizeci și cinci de ani? Fac un bilanț personal:

1. Capitalismul este despre profit.
2. Profitul nu se confundă cu dreptatea.
3. Libertatea e grea și pentru indivizi, și pentru popoare.
4. Nimic nu e câștigat pentru totdeauna. Istoria e întotdeauna reversibilă.
5. Democrația se construiește în fiecare zi sau nu există.
6. Puterea este o forță care îi poate mutila mai ales pe cei care o dețin.
7. Oamenii care nu se lasă mutilați de putere sunt mai rari decât un politician cinstit.
8. Viața în totalitarism este o viață în închisoare, viața în democrație este o viață într-un bâlci.
9. Dacă nu este apărat, adevărul moare.
10. Dacă nu este apărată și antrenată, gândirea moare.
11. Dacă nu este apărată și antrenată, memoria moare.
12. Dacă nu este apărată și antrenată, inteligența moare.
13. Dacă nu este apărată, cultura moare.
14. Dacă nu este apărată, decența moarte.
15. Dacă nu este apărat și antrenat, dialogul moare.
16. Dacă nu sunt apărate și antrenate, moderația și echilibrul mor.
17. Dacă nu este apărat, profesionalismul moare. Lemnul strâmb al omenirii lucrează întotdeauna și pretutindeni.
18. După moartea tuturor acestora începe domnia banului ca zeu unic, care e tot o tiranie, la fel de crudă ca oricare alta.
19. După moartea tuturor acestora stăpânesc, deopotrivă, prost-umanul și post-umanul.
20. Coborârea e continuă. Mereu e loc de mai rău. Maniheismul – colorarea lumii în alb și negru – e o greșeală, lumea e plină de nuanțe. Dar cu tot cu nuanțe, coborârea chiar e continuă.
21. Viața în libertate nu e ușoară, dacă vrei să îți păstrezi coloana vertebrală, obrazul, inima și creierul. Viața fără libertate însă e un coșmar.
22. Lichelele vor prospera indiferent de regimul politic, atâta timp cât morala e evacuată din spațiul public (și e).
23. Nu există capitalism fără capitaliști. Bani poate ajunge să facă oricine, bani are până și Gigi Becali.
24. Banii pot să cumpere tot, să corupă tot, conștiințe, caractere, doar dacă nu există conștiințe și caractere. Acestea se construiesc greu.
25. Oamenii nu sunt neapărat deștepți, învață greu și uită repede. Progresul tehnologic nu garantează (ba chiar dimpotrivă) un minim progres moral.
26. Nu e din cauza lipsei de informare, cum au crezut și enciclopediștii din secolul al XVIII-lea, și cei care au trăit pe vremea Pieței Universității din București. E din cauza refuzului vehement al gândirii. Stomacul plin nu e deranjat de capul gol. Nici stomacul gol nu e deranjat de capul gol, dacă i se indică „vinovații“ (întotdeauna alții decât tu însuți).
27. Problemele sistemice au rezolvări complicate și care necesită mari sacrificii sociale. Nimeni nu vrea să facă sacrificii.
28. Marii visători sfârșesc prin a fi sfâșiați de gloată.
29. Imbecilitatea e o forță cel puțin la fel de mare ca forța morală, acest echilibru nu rezistă niciodată, balanța lumii e întotdeauna înclinată de indiferenți sau de ticăloși.
30. Libertatea tinde natural să spulbere echitatea, egalizarea cu forța spulberă libertatea.
31. Revoluțiile sunt romantice, dar lumea se schimbă prin reforme.
32. Forța de rezistență la schimbări e întotdeauna subestimată.
33. Obișnuința este o forță mai mare decât capacitatea de a imagina utopii.
34. Nu vom mai avea niciodată atâtea vise, atâtea speranțe ca în vara anului 1990, vara nopților magice.
35. Nimeni nu iese ușor din propria istorie, nici om, nici popor, dar nimeni nu te obligă să fii ca majoritatea. Majoritățile au rareori dreptate, de aici întotdeauna fragilitatea insuportabilă a democrației.