E o nebunie ce se petrece în societate. Oameni care nu au mai vrut ani buni să audă despre politică s-au activat brusc. Sunt cei mai buni cunoscători ai fenomenului, dreptatea e doar în ceea ce spun ei. Nu contează reguli, nu mai contează nimic.
E bine că a crescut interesul față de politică, minunat chiar. Dar hai să discutăm cu argumente. Fără țipete, fără privire piezișe către interlocutor. Parcă ne-am întors în anul 1990. Atunci era greu să duci o discuție despre politică. Dacă nu erai cu Iliescu, nasol. Fie te-ai dat cu moșierii, fie erai gata să vinzi țara ungurilor. Erai dușmanul național.
Nu e în regulă ce se petrece în aceste zile. Prea multă patimă, e un balamuc total. Sunt primele semne ale haosului. Partea proastă este că la această atmosferă irespirabilă contribuie și instituții importante ale statului.
De ce am ajuns aici? Există o lipsă evidentă de încredere în clasa politică. Suntem la cel mai jos nivel posibil, iar lucrurile pot scăpa oricând de sub control. Oamenii nu au mai ieșit în stradă în ultima perioadă, dar au ieșit masiv la vot. Rezultatele primului tur la prezidențiale le știm deja. Un dezastru.
Culmea, România nu se află în cel mai prost moment al istoriei sale. Ba dimpotrivă. Nivelul de trai a crescut, în sfârșit se mișcă și lucrările mari de infrastructură. Românii își permit vacanțe în străinătate, magazinele sunt pline de oameni, dar totuși nervozitatea este mai ridicată ca oricând. Greu de înțeles fenomenul. Greu de înțeles cum un candidat de care până mai ieri nu auzise nimeni să câștige primul tur la prezidențiale.
Explicația e simplă: a venit momentul decontului. Partidele tradiționale sunt în buza falimentului. S-a terminat, oamenii nu mai cred nimic din ceea ce spun liderii politici. Nu mai există nici răbdare, pentru că răbdarea are și ea o limită. Liniile roșii au fost călcate de prea multe ori de politicieni. De către toți. Nici nu contează că este acum Marcel Ciolacu la PSD. Sau Nicolae Ciucă la PNL. Oricine ar fi fost în locul lor ar fi plătit.
La fel de scump. Poate că la PNL rezultatul ar fi fost ceva mai bun, dar să nu credeți că un alt candidat ar fi făcut minuni.
S-a ajuns aici, pentru că partidele au întreținut minciuna, corupția și aplicarea strâmbă a legilor ani la rând. Suveraniștii doar au fructificat momentul prin apăsarea la maximum a pedalei populismului. Dacă nu ar fi existat Călin Georgescu, procentele sale ar fi fost luate de un alt candidat din același film. Ar fi fost Șoșoacă în turul doi. Sau poate George Simion. Sau altcineva.
Sigur că electoratul nu a fost suficient informat și că TikTok a fost un rol determinant în aceste alegeri. Dar nu TikTok a băgat voturile în urnă. Cunosc oameni din mediul rural care habar nu au ce-i aia TikTok și totuși l-au votat pe salvatorul închipuit. Pe Călin Georgescu. Cum se explică asta? O fi influența preoților? Posibil. Dar a fost și influența copiilor sau a nepoților de pe TikTok. Care și-au sunat mamele și bunicii pentru a vota Călin Georgescu.
S-a votat cu furie la primul tur. E nevoie să ne calmăm, doar că unele instituții contribuie la întreținerea acestei situații tensionate. Cum explicați baletul Curții Constituționale cu renumărarea voturilor? Nu știu care va fi verdictul final, pentru că la ora la care scriu acest text CCR nu a dat o soluție definitivă. Chiar dacă judecătorii CCR ar reveni asupra deciziei, răul deja a fost făcut. Iar Georgescu se trezește cu voturi suplimentare în turul doi fără a depune vreun efort.
Mai este ceva care merită subliniat. Organizarea parlamentarelor între cele două tururi de scrutin de la prezidențiale a fost o mare prostie.
Când a luat în vară decizia, PSD a crezut că va specula momentul, iar partidul va mai câștiga cinci puncte doar pentru că are candidat în finala pentru Cotroceni. PNL a picat în plasă, iar acum ambele formațiuni sunt excluse din jocul prezidențialelor.
Politica este strategie și emoție, dar este și bun-simț. Când iei decizii forțate, când te duci cu avionul privat la Nisa, apoi vii și spui că toți părinții vor să le ofere bucurii copiilor, te poți aștepta la reacții pe măsură.
Problema este ce se va întâmpla cu țara în următorii patru ani. Un președinte precum Călin Georgescu va aduce instabilitate și relații tensionate cu Europa și NATO. Oare de asta am avea nevoie acum? Elena Lasconi nu e nici pe departe soluția perfectă, dar e varianta logică pentru palatul Cotroceni.