Doamna care scria pentru femei
A încetat din viață, la 91 de ani, populara autoare britanică Barbara Taylor Bradford, cunoscută peste tot în lume pentru bestsellerurile ei. „A fost o scriitoare excepțională a cărei primă carte, A Woman of Substance, un mare succes internațional, a schimbat pur și simplu viața celor care au citit-o“, a declarat Charlie Redmayne, director general al editurii HarperCollins.
Foarte prolifică, Barbara Taylor Bradford a scris peste 40 de romane care, în total, s-au vândut în peste 91 de milioane de exemplare. Ultimul, The Wonder of It All, fiind publicat în 2023. Numele ei rămâne asociat mai ales cu A Woman of Substance, povestea ascensiunii Emmei Harte, un roman de uriaș succes care a inspirat și o miniserie (difuzată și în România) în 1985, foarte bine primită de public. Interpreta Emmei Harte, actrița Jenny Seagrove, povestește că „atunci când făceam turnee promoționale cu A Woman of Substance veneau la mine femei care îmi spuneau că Emma Harte le-a schimbat pur și simplu viața, într-un fel sau altul“.
„Cred că oamenii au înțeles acum că eu scriu despre femei războinice, femei care merg și cuceresc lumea, care nu depind de nimeni“, spunea Bradford într-un interviu din 2022.
Recompensă pentru traducere
Norvegienii au inaugurat o recompensă specială pentru „arta traducerii“ la inițiativa guvernului de la Oslo, care a însărcinat Biblioteca Națională să creeze acest premiu pentru a fi acordat celor care contribuie la difuzarea operelor literare norvegiene în lume.
Primul laureat al acestei recompense este un german, traducătorul Hinrich Schmidt-Henkel. Noua distincție, ce va fi oferită traducătorilor de orice naționalitate care realizează traduceri din norvegiană, poartă numele laureatului premiului Nobel pentru literatură din 2023, Jon Fosse, scriitor și traducător norvegian în vârstă de 65 de ani.
Premiul include și o recompensă financiară consistentă: guvernul norvegian oferă fiecărui laureat suma de 500.000 de coroane (aproximativ 40.000 de euro). Această sumă face ca Premiul Jon Fosse să fie unul dintre cele mai valoroase din punct de vedere financiar, situându-se imediat după premiul pentru traducere Martinus Nijhoff, care oferă 50.000 de euro din partea Cultuurfonds, fundație creată de prințul-consort al Olandei între 1949 și 1980. Franța are și ea Grand Prix SGDL, în valoare de 15.000 de euro. În paralel, Biblioteca Națională Norvegiană organizează și un „Curs Fosse“, menit „să deschidă noi perspective asupra literaturii pentru a stimula dezbaterile pe acest subiect în Norvegia și în întreaga lume“. Primul curs va fi susținut de filosoful francez Jean-Luc Marion.
Scrisori indiscrete
În Franța sunt expuse în prezent 36 din cele 116 scrisori descoperite anul trecut care reprezintă corespondența erotică dintre o doamnă din lumea bună a Parisului secolului al XIX-lea și pictorul Gustave Courbet, autorul controversatului și mult cenzuratului tablou L’Origine du monde (1866). Între noiembrie 1872 și aprilie 1873, Courbet a corespondat cu Mathilde Carly de Svazzema, o doamnă din înalta societate pariziană. Cele peste o sută de scrisori dezvăluie un artist bântuit de singurătate, preocupări politice și fantasme intime.
Deja în acea epocă Gustave Courbet (1819-1877) se bucura de o anume reputație sulfuroasă după ce a pictat L’Origine du monde, tablou expus astăzi la Muzeul d’Orsay. „Nici scrisorile lui nu ar trebui citite de oricine“, scrie „Le Figaro“.
Corespondența dintre cei doi a fost descoperită întâmplător, în 2023, de bibliotecara Agnès Barthelet. Scrisorile par să fi fost donate Bibliotecii din Besançon în 1905 de către moștenitorii executorilor testamentari ai lui Courbet, cu consemnul de a nu fi făcute publice din pricina caracterului lor sexual explicit, un secret păstrat până recent.
Scrisorile arată un Courbet dezabuzat, proaspăt eliberat din închisoare (unde fusese încarcerat pentru rolul jucat în timpul Comunei din Paris), un bărbat amenințat de ruina financiară, care se simte bătrân, singur și fără viitor, în ciuda succesului public. Istoria spune că, după cinci luni de relație epistolară incendiară, cei doi amanți s-au despărțit fără a se întâlni vreodată în carne și oase. Courbet s-a mutat ulterior, în 1873, în Elveția.
Casă pentru desenul de presă
La zece ani de la atentatele din redacția revistei „Charlie Hebdo“ s-a anunțat că, în sfârșit, va fi realizată o Casă a desenului de presă, proiect care „a fost blocat prea multă vreme la stadiul de schiță“.
Inițiat de cunoscutul desenator francez Georges Wolinski (una dintre victimele de la „Charlie Hebdo“) și de soția sa, proiectul a fost preluat de președintele Emmanuel Macron în 2020, care s-a angajat să îl transforme în realitate. Recent, ministra Rachida Dati a anunțat că multe dintre piedici au fost sau urmează să fie rezolvate, iar această Casă va deveni realitate.
Lucrările la acest muzeu, situat la Paris, vor începe la finalul lui 2025, cu o inaugurare prevăzută pentru 2027. „Va fi dedicat cunoașterii, punerii în valoare și difuzării acestei forme de expresie aparte, situată între artă și jurnalism, politică și societate, între ilustrație și caricatură“, a declarat Dati.
BD pe scene
În Franța, țară în care banda desenată este extrem de respectată, marii autori de gen inspiră din ce în ce mai mult dramaturgii. În mai multe teatre sunt puse în scenă piese care adaptează albume BD foarte cunoscute, semnate de autori precum Fabcaro, Claire Bretécher, Hubert și Zanzim, printre alții.
La Gémeaux Parisiens, de exemplu, publicul poate vedea Tu as déjà vu un kebab géant dans une tragédie grecque?, bazată pe un album de Fabcaro, „o tragedie în trei acte“ care atacă „sfânta masă duminicală în familie“. La Théâtre Lucernaire se joacă Poussez-vous les mecs!, piesă bazată pe un album de Claire Bretécher, autoare de BD pe care Roland Barthes o declara, în 1976, „sociologul anului“.
Mulți dintre dramaturgii care se apleacă asupra benzii desenate o fac pentru că au crescut citind aceste albume, dar, dincolo de această dimensiune afectivă, văd în BD un potențial dramaturgic ce „oferă ocazia de a explora limbajul scenic pentru a spune altfel poveștile din aceste albume“, scrie „Le Figaro“.
„Autorii BD fac cam același lucru ca noi, punând în scenă personaje“, spune Léna Bréban, actriță și regizoare, care va veni pe scena din Montparnasse, din ianuarie, cu o adaptare a albumului Peau d’homme. „Ei compun în același spațiu, cu aceleași constrângeri ca dramaturgii. Ei restrâng totul la o casetă, noi la patru pereți. Noi alegem un text pentru că îl adorăm, dar luăm din BD ceea ce ne place și ducem mai departe elanul autorilor, creând o altă operă din opera lor.“
Galerie foto
