Voi începe așa: a fost odată o țară mare numită România. Nu vă panicați, știu că e un început din ăla apocaliptic, dar nici nu e ca și cum te poți opune destinului. Românii, așa se numeau locuitorii, erau oameni mândri și aveau opinii fățișe legate de orice subiect, fiindcă asta înseamnă libertate de gândire și exprimare. Coroborat cu regula că majoritatea dictează direcția generală, țara evolua în ritmul ei. Dar a ajuns victima teoriei numerelor pare.
La un moment dat s-a întâmplat. Doi candidați cu viziuni diferite și incompatibile au obținut număr egal de voturi. S-au renumărat de câteva ori, cu același rezultat. Pentru că fiecare tabără se considera câștigătoare și acuza fraude din partea celeilalte, societatea a dat în clocot. Totuși, nefiind nimeni dispus la război civil, s-a hotărât împărțirea în două țări distincte: România și Romînia, ambele fiind recunoscute de forurile internaționale. Între ele s-a iscat o concurență benefică, precum cea dintre colegii de bancă veșnic întrebați „dar Ionuț cât a luat la teză?“. Se fugăreau una pe cealaltă pe calea dezvoltării, iar dezvoltarea duce la prosperitate și la mai mult timp liber pentru distracție.
În România existau două echipe de fotbal la fel de iubite, prea la fel. Dinamo și Steaua au terminat campionatul cu același număr de puncte, același golaveraj și cu egaluri în meciurile directe, efectiv nu exista nici un alt criteriu de departajare, chiar dacă unii lingviști au zis să câștige echipa cu numele mai lung. Fanii au început să se tamponeze reciproc, existând risc de escaladări majore, iar singura soluție a fost divizarea țării în Românica și Românicuța. Și cum vântul revoluționar nu știe să se oprească la graniță, curând în Romînia s-a iscat un mare balamuc. În finala emisiunii Vocea Romîniei doi concurenți au obținut același număr de voturi din partea telespectatorilor, unitatea teritorială nemaifiind o opțiune, mai ales că aveau exemplul recent al vecinilor. Romînia s-a divizat în Romînica și Romînicuța.
Au urmat disputele privind limita de viteză în localitățile din Românica, impozitarea microîntreprinderilor din Românicuța, cota de TVA pentru biletele la evenimentele cultural-artistice din Romînica și culoarea băncilor din parcurile din Romînicuța. Putem acum vorbi despre existența statelor Românicuțica, Românicuțicuța, Românicuțicuțuța, Românicuțicuțica, Românicuțicuțițica, precum și a omoloagelor ei cu î din i.
Ieri m-am contrazis cu soția legat de frecvența cu care ar trebui să dăm cu aspiratorul în casă. Având număr par de camere, am hotărât să le împărțim.
Ea a rămas cu Sufragericuța, eu cu Dormitoristanul.