In fapt, ei au reusit sa confiste o durere surda, pe care nici cel mai mare reporter din istoria omenirii n-o poate repovesti: durerea unor parinti si, sa nu uitam!, durerea unui tip tinar, de 26 de ani, asasinat intr-un loc public din tara vecina. O noapte intreaga, orgoliul de „grand reportere“ al domnilor din spatele butoanelor a calcat, apasat si calculat, peste limitele decentei si ale oricarei firimituri de demnitate umana: la noua, la zece, la unspe, doispe, la unu, la doua, poate si mai tirziu, am asistat, din postura tribului de canibali ce-asteapta sa se patrunda carnea la bait, la un ritual grotesc de aplauze prin orasele patriei noastre. Sintem o natie in perfecta minciuna cu propriile noastre reflexii: reporterite imbracate in negru relatau din fata cortegiului funerar; se anunta, obsesiv, „peste o ora, cortegiul va ajunge la Alba Iulia… la Sibiu… la Pitesti… la Bucuresti“; oameni ce nu-l cunoscusera pe cel disparut aplaudau un destin cu care erau perfect paraleli si nepasatori, dar cu care, acum, se suprapuneau pina la propria mintuire; domni scrobiti, atent nerasi, se iteau in platourile emisiunilor, scotind pe gura vorbe pe care ar fi bine sa si le rezerve pentru propriile drame.
In perfecta sincronie cu imbecilitatea media, autoritatile au hotarit sa-i acorde sarmanului un titlul onorific. Stiti cum suna stirea, cum zice frantuzul, a la une? „Monica Iacob-Ridzi, ministrul Tineretului si Sportului, a declarat ca handbalistul Marian Cozma va primi, prin exceptie, titlul de Maestru Emerit al Sportului“. Asta este fix drama noastra: sintem o tara construita pe exceptii, nu pe reguli. O singura intrebare: stie doamna Ridzi citi dintre maestrii emeriti ai sportului supraviedzuiesc de pe o dzi pe alta? Recordmani ai amendamentelor, am invatat pe de rost cum sa ne mintim sufletele noastre si pe ale celor de linga noi.
Le-as dori hienelor din presa si celor din aparatul de stat al Romaniei sa-mi provoace regrete si rusine pentru cele scrise astazi. Dar tare mi-e ca, de acum intr-o saptamina, despre Marian Cozma nu se va mai spune nimic. Cum vor da atunci domniile lor ochii cu familia handbalistului, oameni carora li s-a creat senzatia ca toata Romania plinge sincer alaturi de ei?