Urâte vremuri mai trăim. Alegerile s-au încheiat, începe greul. Dar, dincolo de ceea ce va însemna din punct de vedere economic anul 2025, rămânem cu un gust amar.
Războiul româno-român din ultima lună ne-a obosit pe toți. S-au încăierat prieteni între ei, rudele s-au certat, ba chiar am văzut soț și soție care își aruncau vorbe grele în comentarii pe Facebook. Ne-am întors brusc în vremea tulbure a pandemiei, dar unii am avut senzația că retrăim anii 1990.
De ce am ajuns aici? Este vorba doar despre lipsa educației, iar de aici dificultatea de a înțelege fenomenul politic? Doar TikTok e de vină? Ce s-a schimbat spre exemplu în diaspora, unde opțiunile politice au basculat atât de rapid în numai câțiva ani de la dreapta înspre extremism? De ce românii plecați la muncă în străinătate au fost cei care l-au ajutat pe Iohannis în urmă cu zece ani în meciul cu Ponta, iar acum au preferat un candidat cu afinități proruse? Cum se explică această piruetă? Există fără îndoială un val extremist la nivel european pe care nu aveam cum să-l evităm. Franța, Germania, Italia nu au fost ocolite de populiști și de falși patrioți.
Noi am stat ani de-a rândul pe margine și ne-am tot minunat cât de bine stăm la capitolul democrație și opțiuni politice sănătoase. N-am înțeles ce se petrece cu adevărat în țările respective. Iar acum o simțim pe propria piele.
Revenind la primul tur de la noi, sunt țări din Europa unde AUR, SOS și POT au ocupat primele trei locuri la alegerile parlamentare. E incredibil.
Plătim cu toții ce a semănat clasa politică în ultimii 30 de ani. Se discută constant despre corupție, dar lucrurile rămân neschimbate. Persoane cu dosare penale continuă să ocupe funcții publice și, paradoxal, sunt alese chiar de cei care se prezintă drept patrioți. Există un sentiment în societate că indiferent de ce se spune, de ce scrie presa, ei se rotesc la putere, iar noi nu putem face mare lucru.
Vulcanul a erupt, iar societatea a ajuns mai divizată ca oricând. Ce e de făcut? Nu știu verdictul, dar partidele noastre au nevoie de o reformă profundă. Filialele principalelor formațiuni seamănă cu niște cazemate, în care se tot rotesc între ei la vârf, dar în realitate nu pătrunde nimeni. Se mai nimerește câte unul nou pe listele electorale doar pentru diversitate și numai pentru a da impresia ca partidele sunt organizații deschise și prietenoase cu oamenii de rând.
Pe de altă parte, un lucru trebuie făcut urgent: alegeri în două tururi la primării. Nici PSD, nici PNL nu au mai fost ajutate prea mult de primarii lor în aceste alegeri. Edilii și-au urcat sacii în căruță la scrutinul din iunie, dar la parlamentare și prezidențiale implicarea lor a fost una mult redusă. E adevărat că și alegătorii le-au transmis să stea în banca lor, dar PNL în special putea obține un scor mult mai mare dacă baza partidului chiar ar fi avut chef de luptă. PSD și PNL ar trebui să spargă cercul vicios și să nu mai fie la cheremul edililor. Cum vă explicați că un primar PNL din județul Suceava încalcă ordinul de partid și se poziționează pro-Georgescu în turul al doilea? Simplu. Nu îi pasă. Edilul respectiv argumentează probabil că el aduce voturi la partid și că dacă PNL-ului nu îi place, atunci să îl dea afară. Posibil ca edilii să fi adus ceva puncte în plus și la PSD, dar și la PNL. Dar în județul Iași, spre exemplu, la prezidențiale, Lasconi și Georgescu nu au avut în spate nici un primar și au ocupat primele două locuri pe județ. Câtă influență mai au primarii în aceste condiții? De ce să nu spargem cercul vicios și să nu impunem alegeri în două tururi?
Dar sunt dispuse partidele mari să facă reforme interne serioase? La PNL, Ilie Bolojan a spus că dacă va simți că nu are sprijin în partid pentru proiectele sale ambițioase, atunci va pleca din fruntea liberalilor. La PSD se anunță vremuri complicate. Singura variantă pentru o posibilă reformă ar fi rămânerea lui Marcel Ciolacu în postul de premier. Altfel, e posibilă alunecarea PSD înspre zona naționalist-populistă. Ciolacu și-a întărit deocamdată poziția în fața rebelilor roșii care păreau să câștige teren în partid. Ponta, Stănescu și Firea sunt doar câteva nume, însă aripa dură din PSD are cu siguranță mai mulți adepți.
România are nevoie de stabilitate politică, în condițiile în care balaurul rus e după colț. Dar e cazul ca Bolojan și Ciolacu să taie în carne vie în propriile partide, pentru că altfel PSD și PNL vor deveni irelevante pe scena politică.