S-a urcat pe locul mortului, afectat si usor plictisit. Tinea pe brat dosarul meu de concurs, iar mie mi s-a parut ca ii sta atit de prost, parca era un zilier constructor cu Mona Lisa si ar fi vrut sa-si taie parizerul pe ea. Si-a pus casca pe bord, m-a salutat (!) amical, dar distant si a inceput: Domnul asa, 25 de puncte la sala, bun, hai sa vedem. O sa plecam pe la dreapta, in directia Universitate. Mama, ce cuvint stie asta, sigur ma duce pe aici doar ca sa-mi arate ca stie cuvintul, mie, cel cu 25 de puncte la sala. Aplic relaxat mecanismele SOC (scaun, oglinda, centura) si IAS (viteza I, asigurare, semnalizare) si ma pun in miscare lin, de parca ambreiajul, altadata dusmanul meu, ar fi vrut sa scape de mine in sensul bun, ajutindu-ma sa promovez examenul. Virez, opresc la zebra, politistul da din cap multumit. Semn bun, inseamna ca am pornit cu dreptul. Opresc regulamentar in spatele tramvaiului, astept sa se inchida usile si o iau iar din loc. Foarte bine, asa, atentie mare la tramvai, ca tineretul asta nu mai tine cont, EU le dau permisul si ei isi bat joc de munca mea.
Am simtit imediat suficienta din glasul lui Walker politist Texan si am stiut ca daca-l perii putin la coaie o sa fie bine. „Asa este, aveti perfecta dreptate, multi dintre noi sint teribilisti si nu respecta, mai ales ca dumneavoastra le-ati explicat atit de bine.“ Cum sa nu le explic, dom’le, daca se baga ca boii unii in altii? Ma apuca dracii cind sint la 24 de ore si tre sa merg la constatari de tamponari si vad studenti cu muci la nas cum au botit masina lu’ tac-su’. Imi place de tine, esti un tip calm, dar iti zic, pulalaii astia ma scot din minti. Uite, Universitatea, na, ce fete au toti. Si astea, niste curve. Hai, fa dreapta spre Policlinica de elevi, e bine, ai luat.
Am oprit, i-am luat omului dosarul din mina, m-am uitat in jur sa nu fie martori si i-am explicat in cuvintele mele ce credeam despre el. Ma duc sa dau la Dorohoi.