Un „va urma“ care asigură existența
Filmul cu cel mai mare succes de casă în zilele astea este Moana 2, o continuare Disney a filmului de animație din 2016. Și cum filmele care au performat la box-office în acest an au toate câte un număr atașat titlului (Inside Out 2, Despicable Me 4, de exemplu), revista de cinema „Premiere“ trage concluzia că, cel puțin în 2024, succesul înseamnă sequel-uri și „asta ne îngrijorează cu privire la tendința Hollywoodului de a nu mai crea lucruri noi“.
Analizând cifrele, „Premiere“ arată că filmele de pe primele zece locuri din clasament sunt toate continuări hollywoodiene, că 16 dintre cele mai mari 20 de succese la fel, cum continuări sunt și 50% dintre cele mai mari 50 de succese mondiale, care, împreună, au adus încasări de peste 10 miliarde. Practic, 30% dintre încasările mondiale provin de la continuări.
Evident, o orientare a Hollywoodului spre sequel-uri și prequel-uri nu reprezintă ceva nou. Dar acum 30 de ani aceste continuări nu erau privite ca ceva bun. „În actualul secol însă, ele au fost regândite pentru a fi aproape transformate într-un gen specific de filme“, scrie publicația franceză. „Ele fac acum parte din decor (…) și promovează ideea unui spectacol garantat, ca pentru a justifica prețurile biletelor, din ce în ce mai scumpe.“
Hollywoodul de astăzi practic nici nu mai caută să creeze capodopere, ci se mulțumește doar cu filme „cinstite“, garantate să satisfacă cât mai mulți spectatori. Este o tendință pe care revista „Variety“ o apără, spunând că „într-o industrie a cărei existență este amenințată și care are nevoie de orice succes posibil la cinema, nimeni cu capul limpede nu ar contesta necesitatea acestui tip de filme“. Ultimul film din clasamente care să fi fost complet original, să nu fi fost o continuare, parte a unei francize, nici o adaptare, este Interstellar, în 2014.
Coppola nu se descurajează
În ciuda eșecului comercial sever înregistrat de Megalopolis, Francis Ford Coppola anunță că mai intenționează să realizeze un film, „o comedie muzicală în stilul anilor 1930“ numită Glimpses of the Moon. Megalopolis, finanțat de Coppola din buzunarul propriu, a avut încasări de numai 13 milioane de dolari, la un buget de 130 de milioane, iar ultimul film semnat de celebrul cineast care chiar a avut succes la box-office a fost The Rainmaker (1997), încasând la vremea respectivă peste 60 de milioane. Regizorul în vârstă de 85 de ani anunță că filmările la Glimpses of the Moon, finanțat tot din surse proprii, vor începe anul viitor. Filmul va fi o adaptare a romanului lui Edith Wharton și va fi inspirat de filmul din 1937 al lui Leo McCarey.
Frize istorice, subiect de discuții
Se vor întoarce sculpturile de la Partenon în Grecia? Este o chestiune care a otrăvit de decenii relațiile dintre Grecia și Marea Britanie, dar se pare că în curând se va bate palma pentru un acord la nivel oficial după o discuție de săptămâna aceasta, purtată de prim-miniștrii Kyriakos Mitsotakis și Keir Starmer.
Se pare că Londra nu se va opune returnării sculpturilor cunoscute drept „marmurele lordului Elgin“, dacă se va ajunge la un acord între Atena și British Museum. „Sunt convins că frizele vor fi restituite Greciei. Se poartă discuții cu British Museum“, a dat asigurări premierul elen la un post național de TV, sâmbăta trecută.
Potrivit „The Guardian“, discuțiile sunt avansate, vizând un parteneriat cultural care ar implica returnarea frizelor Partenonului către Grecia, în schimbul unor opere antice elene de prim rang ce ar urma să fie expuse la Londra.
De zeci de ani, Grecia solicită restituirea frizelor de 75 de metri, considerate salvate de la distrugere de lordul Elgin, pe atunci ambasador britanic în Imperiul Otoman, care le-a trimis în Anglia în 1802. Grecii spun că ele au fost „furate“, dar Londra a susținut mereu că au fost achiziționate legal de către lordul Elgin, care le-a revândut apoi către British Museum. O lege britanică din 1963 împiedică acest muzeu să restituie obiectele din patrimoniul său.
Cărți pentru AI
Editura americană HarperCollins a anunțat recent că va permite ca unele dintre cărțile pe care le-a publicat să poată fi folosite pentru a antrena diverse modele de inteligență artificială generativă, cu condiția ca și autorii cărților să își dea acordul.
Anunțul a provocat vii reacții, mai ales din partea multor autori solicitați, care nu văd AI cu ochi buni. Cu atât mai mult, scrie publicația „ActuaLitté“, că primele astfel de AI-uri au fost antrenate cu texte literare pentru care programatorii nu au cerut acordul autorilor.
HarperCollins le oferă autorilor o sumă fixă de 2.500 de dolari pentru a-și da acordul, fără posibilitatea de negociere. Mulți autori nu vor să accepte, însă HarperCollins este decisă să facă mai multe experimente. În aprilie, editura a semnat un parteneriat cu ElevenLabs, o firmă specializată în AI-uri audio, pentru a produce audiocărți în limbi străine. Altă editură gigant din SUA, Penguin Random House, a modificat în octombrie condițiile contractuale pentru a interzice explicit ca volume publicate să fie folosite la antrenarea sistemelor AI.
Cartea care se derulează
Reciclând un concept din trecut, argentinienii propun un nou mod de a citi cărțile, cu intenția de a atrage deopotrivă cititorii din era digitală și pe cei „analogici“. Astfel, un cuplu de antreprenori a propus recent un aparat de lectură pe care l-au denumit Bookcassette, ce ar fi o reinterpretare modernă a phénakistiscope-ului, un dispozitiv creat de Joseph Plateau în 1832, care crea iluzia mișcării prin succesiunea de imagini, dar care aduce mai degrabă aminte de felul în care se derulau manual casetele audio acum câteva decenii.
Dispozitivul constă într-un rulou de aproximativ 7 metri (echivalentul a 15 pagini dintr-o carte tradițională), iar textul poate fi citit „derulând“ caseta. Este, spun argentinienii, un dispozitiv creat pentru a atrage generația digitală, obișnuită cu lectura prin derulare (scrolling), un produs care creează un „dialog intergenerațional“ între cei care cunosc casetele și cei familiarizați cu lectura digitală.
Lansat deocamdată doar în Argentina, Bookcassette a făcut furori la Târgul de Carte din Morón. Cititorilor li se oferă, pe moment, o colecție variată de texte clasice, cum ar fi cele scrise de Edgar Allan Poe, H.P. Lovecraft, Alfonsina Storni, Mary Shelley, Franz Kafka și Antoine de Saint-Exupéry, iar prețurile sunt accesibile.
Minimalism extrem
O așa-zisă lucrare de artă, estimată la peste 1,5 milioane de dolari, este scoasă la vânzare de casa de licitații Ketterer Kunst din Berlin. Lucrarea a fost realizată în 1970 de pictorul minimalist american Robert Ryman și poartă numele de General 52“ × 52“ (cu referire la dimensiunile ei) și reprezintă pur și simplu o pânză înrămată complet goală, pe care nu a fost pictat nimic.
Cronica neagră
• Niels Arestrup (75 de ani). Foarte apreciat actor francez (de origine daneză) de film și teatru, recompensat cu un premiu Molière și trei premii César pentru rolurile secundare în filmele Baron noir, De battre mon cœur s’est arrêté și Un prophète.
• Chiung Yao (86 de ani). Scriitoare taiwaneză, autoare de romane de dragoste care s-au bucurat de un uriaș succes în lumea sinofonă, a publicat peste 60 de cărți în 50 de ani de carieră.
• Silvia Pinal (93 de ani). Celebră actriță mexicană, „una dintre cele mai emblematice figuri ale vârstei de aur a cinemaului mexican între 1940 și 1960“. Silvia Pinal (foto sus) a fost muza cineastului spaniol Luis Buñuel, refugiat în Mexic, ea apărând în filmele Îngerul exterminator (1962), Simon al deșertului (1965) și Viridiana, recompensat cu Palme d’Or la Cannes, în 1961.
Galerie foto
