Nu țin minte dacă v-am mai explicat, dar în orașele mari precum Iași există șoferi de dimineață și șoferi de restul zilei. Primii trebuie să se descurce într-un trafic infernal, în care fiecare metru câștigat se simte ca o victorie istorică. Tamponările ies din discuție, armele fiind claxoane, țipete vulgare și semne obscene. Mămici cu copii își croiesc drum spre școli înjurând de mama focului, agenți de vânzări cu autoturisme luate în leasing și înmatriculate pe București se bagă în botul mașinii ieșind de pe drumuri secundare de parcă ar fi prioritare, șoferii de ride-sharing plesnesc de nervi când văd taxiurile circulând pe banda specială, iar soția mea se enervează și îi spurcă pe toți cei deja enumerați.
Lumea nu se mută des, fiindcă îi place să prindă rădăcini, așa că, dacă circuli zilnic la aproximativ aceleași ore, te întâlnești cu aceiași oameni. Uite, ca de obicei, Mercedesul verde îmi taie calea, apoi o înjurătură sănătoasă greu de reprodus, cam asta aud dimineața când îmi beau cafeluța și conversez telefonic cu soția, pentru sprijin moral. Degeaba încerc să-i explic că nu merită să-ți strici nervii, fiindcă se pare că la ora aia merită, e modul normal de a începe o zi normală. Ziua de azi se înscrie în tipar, cu o mică diferență. Soția a luat mașina mea, fiindcă pe a ei urmează să o duc la revizia anuală. Mercedesul verde a tăiat calea la timp, primindu-și sudalma, chiar dacă la telefon am încercat să explic faptul că autoturismul meu nu e unul în care să se adune astfel de energii demonice. E de restul zilei.
A trebuit să ascult cum îi răgușește claxonul în Podu Roș, apoi efectiv îi simțeam durerea din planetare când a plecat ca din pușcă de la semaforul din dreptul Palatului Culturii.
Cel mai mult mă deranjează ideea că niște participanți la traficul matinal își primesc doza de injurii din partea unei mașini cu care nu sunt familiarizați, sporindu-le frustrarea și furia. Unde mai pui că poate unii îmi recunosc numărul de înmatriculare și vor crede sincer că i-am bruftuluit eu. Mai mult, la orele amiezii voi scoate la șosea mașina cealaltă, nărăvașa, obișnuită să se bage, să claxoneze, să emită semnale luminoase și, prin geam, semne obscene. De ce să fiu eu cel care să-i perturbe energia?
Așa că dacă în data de 6 decembrie, în jurul orei 14, unii dintre voi, șoferi de restul zilei, ați avut pentru câteva secunde impresia că Bobi Dumitraș v-a arătat limba sau diverse degete, v-a claxonat, v-a tăiat calea de pe drum secundar sau a schimbat banda fără semnalizare, îmi cer scuze acum și vă rog frumos să vă imaginați că la volan era soția mea.