Comisia de rating de pe linga Centrul National al Cinematografiei din Romania a considerat, dupa o prima vizionare, ca filmul e socant pentru ochii fragezi ai minorilor si ca i-ar putea indemna la rele (de parca nu sint minorii mai expusi la duhoarea latrinelor rasturnate pe mai toate posturile de televiziune). In urma protestelor distribuitorului, filmul a fost revazut si i s-a schimbat „incadrarea”. Acum, el poate fi vazut de spectatorii de peste 15 ani. In SUA, filmul poate fi vazut de cei care au sub 18 ani doar daca sint insotiti de un adult, iar in Marea Britanie, la fel ca in Romania, este interzis minorilor sub 15 ani.
Ce e atit de scandalos in film? Doi barbati care se saruta. Nu s-a mai vazut pe ecrane? Spre deosebire de Brokeback Mountain, care era un lovestory gay, Milk (opt nominalizari la Oscar) este biografia primului politician gay ales intr-o functie publica, Harvey Milk, devenit consilier municipal la San Francisco, in 1977. Harvey Milk a sfirsit prematur, impuscat de un coleg consilier (interpretat in film de Josh Brolin). Sean Penn, pe care nu ti-l puteai imagina intr-un rol de gay pina acum, capata pe ecran o expresie faciala mai mereu tragica. Jocul sau e impecabil, dar tradeaza mai mult fragilitatea decit ambitia si forta personajului. Sub penelul lui Gus Van Sant, Harvey Milk se contureaza aproape ca un martir. Secventa in care este asasinat – taioasa si surprinzatoare si pentru noi, si pentru el – este, dupa mine, cel mai bun moment al filmului. Pentru ca atunci neprevazutul nu mai e incadrat in rame inlacrimate si encomiastice – asa cum arata restul filmului, si mai ales finalul, cu procesiunea nocturna prin oras. Cred ca cel mai bun lucru in film sint interpretarile tuturor actorilor care trec prin fata camerei. Josh Brolin e foarte bun, el are in singe capacitatea de a se transforma in personaj. E printre acei foarte putini actori despre care ai impresia ca-si modifica trasaturile fetei. De fapt, schimbarea vine din interior. Brolin e nominalizat la Oscar pentru rol secundar, desi apare – puse cap la cap – vreo 12 minute (asta pentru ca n-a fost nominalizat anul trecut, pentru Nu exista tara pentru batrini – cind ar fi trebuit sa si cistige). James Franco e insa si mai bun decit Brolin (aici). Face, cred, cel mai bun rol al sau de pina acum – de iubit al lui Milk consumat de o relatie in care e pe post de sotie sacrificata. Emile Hirsch e complet diferit de ce facea in Into the Wild. Mai e si Diego Luna samd.
Inca trei filme
Valkyrie e o lectie de istorie ca de la scoala populara. Un thriller mai mult american decit nemtesc. Tom Cruise are, e adevarat, un profil asemanator cu al lui Von Stauffenberg (e drept ca pe net circula doar o singura fotografie din profil a acestuia), dar profilul psihologic al personajului e inexistent. Cruise e luat pe brate si transportat aici din alte filme americane de actiune, in care a facut ordine si si-a impus vointa.
Nou-venita in oras e o comedie care, de n-ar fi fost Renee Zellweger, ar fi fost complet pierduta. Scenariul este foarte imbicsit si stereotip, si chiar daca actrita il mai gaureste cu tocurile cui, tot nu-l aeriseste cum trebuie.
De Lumea de dincolo – Revolta Lycanilor nici nu vreau sa spun nimic. Parca tot filmul se desfasoara intr-un canal de scurgere.
Operatiunea Valkyrie/Valkyrie, de Bryan Singer. Cu: Tom Cruise,
Bill Nighy, Patric Wilson
Nou-venita in oras/New in Town, de Jonas Elmer. Cu: Renee Zellweger,
Harry Connick Jr., J.K. Simmons
Lumea de dincolo – Revolta Lycanilor/Underworld: Rise of the Lycans, de Patric Tatopoulos. Cu: Michael Sheen, Bill Nighy, Rhona Mitra