A influențat uciderea președintelui american popularitatea celebrei trupe britanice? Paul McCartney ar zice că da.
În documentarul proaspăt lansat Beatles ’64, regizat de David Tedeschi și produs de Martin Scorsese, Sir Paul McCartney face o declarație interesantă: „Am ajuns în America la scurtă vreme după asasinarea lui Kennedy. Poate că America avea nevoie atunci de ceva ca The Beatles, care să o scoată din depresie“.
Nu e prima oară când fostul membru The Beatles sugerează că succesul formației ar fi fost parțial influențat de atentatul de la Dallas. În 2023, într-o discuție cu actorul american Stanley Tucci, Paul spunea că „fără ca asta să fie intenția noastră, am reușit să redresăm moralul oamenilor“. La fel, ziaristul Ken McNab, în cartea Shake It Up, Baby!, spune că videoclipul cu The Beatles, care a fost difuzat de Walter Cronkite la CBS News după asasinarea lui John F. Kennedy, a fost ales special pentru a da speranță națiunii.
Prezentarea clipului a făcut-o pe Marsha Albert, în vârstă de 15 ani, să îl întrebe pe DJ-ul Carroll James de la postul WWDC de ce în America nu se difuzează mai multă muzică în genul Beatles. Acesta a difuzat un single al trupei, o difuzare care a avut un imens succes și a făcut ca și alte posturi de radio să își îndrepte atenția asupra cvartetului britanic.
Aceste afirmații, dar și documentarul Beatles ’64, sugerează că tragicul eveniment al asasinării lui JFK a ajutat The Beatles să dea lovitura pe piața americană, o sugestie care deranjează mulți dintre istorici.
The Beatles au aterizat pe proaspăt redenumitul Aeroport Internațional „John F. Kennedy“ pe 7 februarie 1964, la doar 70 de zile de la asasinarea președintelui, pe 22 noiembrie 1963. În acel moment, America, șocată de evenimente, era în plină depresie. Dincolo de ideea că un președinte extrem de popular a fost asasinat, dispariția brutală a lui JFK era resimțită mai puternic de către americani, mai ales fiindcă președintele democrat devenise și el o vedetă a culturii populare.
„Într-un anume sens, Kennedy a fost primul președinte făcut de televiziune, un lucru relativ nou pe atunci“, spune dr. Patrick Andelic, asistent universitar specialist în istorie americană la Northumbria University, citat de BBC. „La începutul anilor ’60, 90% dintre familiile americane aveau TV, iar felul în care știrile și media erau consumate de public fusese complet schimbat. JFK era, ca și cei de la The Beatles, tânăr, chipeș, inteligent și energic, lucruri care dădeau bine pe sticlă. Kennedy s-a folosit de televiziune și era potrivit pentru așa ceva. Iar asta a făcut ca șocul și trauma morții sale să fie resimțite mult mai acut de către public.“
În acest timp, de partea cealaltă a Atlanticului, The Beatles cunoștea succesul, parțial datorat și televiziunii. Din 1962, The Beatles ajunsese de două ori în fruntea topurilor britanice cu albumele Please Please Me și With The Beatles, după care a urmat un faimos recital în 1963 la Royal Variety. Show-ul, înregistrat de ITV, a fost transmis pe 10 noiembrie 1963 unui public estimat la 21,2 milioane de spectatori.
„La vremea aceea, The Beatles devenise o forță imposibil de oprit în UK“, spune dr. Holly Tessler de la Universitatea Liverpool.
Dar, pentru orice formație de pe vechiul continent, adevărata consacrare (și succesul comercial aferent) o putea aduce numai lovitura în Statele Unite. Multe formații britanice mari încercaseră aceasta înainte de The Beatles, însă fără prea mare succes. Cei mai norocoși fuseseră cei din Lonnie Donegan, cu două hituri în Top 10, și Cliff Richard, cea mai mare vedetă britanică de atunci, care reușise doar o singură dată să urce în US Top 40.
De fapt, lumea era atât de obișnuită ca trupele britanice să eșueze în fața publicului american, încât una dintre cele mai mari case de discuri americane, Capitol, refuzase din acest motiv să distribuie discurile Beatles, spune Spencer Leigh, autor al mai multor cărți despre formația britanică.
Chiar înainte de sosirea Beatleșilor, piesele Please Please Me, From Me to You și She Loves You avuseseră succes limitat în SUA. Dar managerul celor patru muzicieni, celebrul Brian Epstein, a reușit să-i convingă pe cei de la Capitol să lanseze un al patrulea single, I Want To Hold Your Hand, la o lună după moartea lui JFK și, de data aceasta, a fost un succes. De aceea, când Beatleșii au debarcat în SUA, 3.000 de fani entuziaști și o mulțime de ziariști îi așteptau la aeroport.
Nu este un secret că apariția trupei la Ed Sullivan Show, cea mai populară emisiune TV din America, a contat enorm și, aproape imediat, Statele Unite s-au pomenit în plină Beatlemanie.
Exista o asemănare între Kennedy și Beatles, este de acord dr. Andelic: „Kennedy proiecta o imagine tânără și plină de vitalitate“, la fel precum cvartetul britanic. „Moartea lui a fost șocantă. După, națiunea americană a încercat să se concentreze pe lucruri pozitive, stabilitate. Atunci când The Beatles au venit, ei păreau să reprezinte așa ceva. Deci, pentru o națiune traumatizată, trupa The Beatles a reprezentat o oportunitate de a râde și de a fi fericit din nou.“
Pentru dr. Tessler, ideea că America își datorează ieșirea din depresie muzicii celor de la The Beatles este mult prea simplistă. „Poate că America dorea ceva să o distragă de la sentimentul de suferință ce a urmat asasinării lui Kennedy, dar o legătură între acest eveniment și triumful celor de la The Beatles este cel mult superficială“, afirmă dr. Tessler.