E 7 decembrie. Prin mijlocul cafenelei Chez Les Amis trece în fugă o pisică. Un blues se împletește cu zgomotul aparatelor de cafea și cu clinchetul lingurițelor în cănile de ceai. Ioana și Mădălina, fondatoarele Compus, îi întâmpină pe cei care se alătură micului grup și-i invită să ia loc la una dintre mesele așezate în cerc. Acolo îi așteaptă deja post-it-uri, pixuri și câteva exemplare din cele două broșuri Compus, Introducere în lumea Compus și De-a joaca.
Începuturi
Conceptul Compus a apărut ca o idee în mințile a două persoane pasionate de scris, în anul 2021. Mădălina Lăcătîș lucra în IT și simțea că-i dispare creativitatea. Astfel, a început să se întâlnească regulat cu Ioana Făghin, alegând teme pentru texte pe care le scriau și le analizau reciproc. Ușor-ușor, din două scriitoare, s-au făcut cinci, la sfârșit de 2022, iar din cinci s-au făcut opt, câte numără cercul și în momentul de față.
Majoritatea membrelor Compus lucrează sau au lucrat în marketing; Maria Căruntu este ilustratoare de cărți pentru copii, iar Sabina Drinceanu predă în cadrul specializării de grafică de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu“ din Iași. În august 2023, Compus organiza primul eveniment deschis publicului, pentru a primi feedback și impresiile cititorilor. „Oamenii s-au simțit cu adevărat atinși de textele noastre“, își amintește Ioana Făghin.
Tu de ce scrii?
În cadrul workshopului sunt nouă participanți din afara Compus, fiecare cu altă meserie. Alexandra, de pildă, lucrează în branding, Ramona în învățământ, iar Vlad, singurul băiat, a studiat producție media și film în Norvegia.
Din cercul celor prezenți aflu poveștile despre relația cu scrisul și cu creativitatea. Spre exemplu, pentru Luminița, care este și mamă, scrisul este o formă de igienă mentală. Este ceva al ei ce nu poate fi confiscat de viața agitată sau de job. Laura, care în copilărie era mai introvertită, dădea voie creațiilor ei să o valideze. Spunea prin scris tot ce nu avea curaj să spună cu voce tare. Ramona lucrează în educație și se simte simultan nostalgică și bucuroasă că poate să redevină elevă scriind. Când se gândește la această practică, își amintește, cu emoție în glas, despre un text autobiografic la care a lucrat. „Am plâns de 500 de ori când l-am citit“, mărturisește zâmbind.
Prietenie și mângâiere, asta se resimte în dialogul celor prezenți. Pentru acești oameni, sub diverse forme, vindecător, educativ, eliberator, jucăuș, scrisul este un tratament, o terapie continuă.
Despre cum să lupți pentru un nucleu
În Compus, toată lumea contribuie: toată lumea scrie și toți dau feedback. Misiunea grupului a fost dintotdeauna menținerea unui spațiu sigur dedicat creativității. Grupul a evoluat organic, fără să urmeze un model fix, ci, mai degrabă, totul s-a îmbunătățit pe parcurs prin dialog social. Totul se stabilește mereu astfel încât să poată fi menținută raportarea la scris ca la o pasiune și nu ca la o povară. Nu este un full-time job pentru nimeni și totuși, în maniera sa relaxată, Compus e o structură bine organizată.
Întâlnirile au loc de două ori pe lună, miercurea, o dată online, pe Discord, și o dată fizic. „Întâlnirea online se pretează foarte bine pentru sesiunile de învățare. Spre exemplu, astăzi putem să ne vedem și să discutăm, să zicem, despre stiluri narative, data viitoare avem textele, le discutăm, dăm feedback“, explică Mădălina. „În cadrul Compus scriem atât ficțiune, cât și introspecție“, mai adaugă ea. De altfel, cele două broșuri ilustrează această esență, întrucât Introducere în lumea Compus a adunat texte reprezentative pentru universul interior al scriitoarelor, iar De-a joaca tratează temele copilăriei și jocului din unghiuri foarte diferite.
Două lecții de magie
Ioana și Mădălina propun câteva exerciții de creativitate: scot câte o foaie pe care e scris un singur enunț. Acest prim exercițiu va fi un fel de telefon fără fir, pentru că cele două foi vor trece din mână în mână pe la fiecare participant. Partea de stimulare a imaginarului va veni din faptul că aceștia vor trebui să completeze narațiunile cu câte un enunț, însă nu vor avea la dispoziție decât ceea ce a scris persoana dinainte. Tot ce s-a scris înainte va fi împăturit, deci ascuns ochiului. Exercițiul nu se concentrează doar pe creativitate, ci și pe interacțiune, astfel că scopul nu este doar să fie create două povești, ci să îi și determine pe participanți să se cunoască între ei.
Spre amuzamentul tuturor, prima poveste pleacă de la o frază neutră, „Andrei se duce la magazin să cumpere o pungă de făină“, și continuă cu o narațiune aproape existențialistă. Personajul, indecis ce să gătească, își pune întrebări despre sensul vieții în timp ce bea un pahar de vin. „În mod surprinzător, chiar s-a legat povestea“, râde Mădălina. Cea de-a doua narațiune a început vesel, cu fraza „Ilona zâmbea surprinsă după ce a deschis cutia de la Tim“. Mare este surpriza participanților când întâmplările se amărăsc cu fiecare frază: în cutie se aflau scrisori de dragoste care o întristează pe Ilona. Aceasta decide să taie toate legăturile cu personajul Tim.
Cel de-al doilea exercițiu de creativitate pleacă de la o carte, Writing down the bones de Natalie Goldberg. În introducerea exercițiului se face o întreagă incursiune în modul în care creativitatea nu trebuie să se așeze pe un fond al rigidității și al autocriticii, ci, mai degrabă, trebuie privită ca două brațe iubitoare în care ai voie să te cufunzi chiar și atunci când ești ilogic sau irațional.
Exercițiul presupune ca fiecare participant să redacteze spontan un text bazat pe o imagine proiectată. Ilustrația de basm înfățișează un rege broscoi ce se plimbă țanțoș printr-o pădure de nuferi. După 15 minute de scris, participanții și membrii Compus care doresc să împărtășească își citesc textele. Dacă unii au reușit să scrie un paragraf, pentru alții cerința de a scrie la comandă nu a fost neapărat primită cu brațele deschise. Partea care a contat cel mai mult a fost feedbackul. „O să discutăm așa cum se face la Compus“, subliniază Ioana la finalul exercițiului. „Nu e numai despre text, ci despre ce stare provoacă, ce anume ne place, ce rămâne cu noi după ce citește cineva.“
Cuvintele optimiste creează, cărămidă cu cărămidă, imaginea virtuală a unui spațiu în care să te simți în siguranță să scrii. Participanții îi privesc apreciativ pe cei care citesc. Unii își prezintă poveștile despre prințul broscoi în căutarea prințesei ca niște actori care interpretează o piesă de teatru pe scenă, alții redau zbuciumul interior al unui personaj care nu se poate adapta la societatea în care trăiește, transformând broscoiul într-o metaforă.
Aveam nevoie de voi
La finalul întâlnirii, membrii Compus și oamenii din afara grupului care au participat la workshop ciocnesc un pahar de șampanie, se îmbrățișează și se felicită pentru ideea de comunitate creativă. Cineva le îmbrățișează pe Ioana și Mădălina, spunându-le: „Mi-ar fi plăcut să aflu mai devreme de Compus! Aveam nevoie de voi!“.