De când locuiesc la curte, apreciez natura în forma ei vie. Nici măcar florile, când e o aniversare de care reușesc să nu uit, nu le cumpăr tăiate. Iau din alea plantate în ghiveci, îmi fac treaba cu ele, apoi le mutăm în grădină, lângă celelalte care și-au făcut, la vremea lor, treaba.
Am și doi brazi. De fapt e felul meu snob de a zice că am doi molizi, dar știți cum e, în preajma Crăciunului orice conifer împodobibil devine brad. Pe unul dintre ei l-am desemnat, de-a lungul vremii, să fie simbol al trecerii dintre ani, împopoțonându-l cu ghirlande, globuri și instalații luminoase de exterior. Îl admiram prin geamul mare al sufrageriei, mlădiat de vântul iernii și, uneori, înfundat de viscolul aceluiași proprietar capricios. Dar era viu.
Apoi am aflat că brazii naturali aflați la vânzare în curțile marilor magazine provin majoritar din import din pepiniere special create și că nu e ca și cum dacă nimeni nu i-ar cumpăra ei ar rămâne netăiați și vor forma vreo nouă pădure norvegiană. Peste asta am adăugat gândul că din rădăcină vor crește alți și alți puieți, astfel că creierul meu a îmbrățișat ideea de a primi informație olfactivă rășinoasă și vizuală sclipitoare în interiorul casei. Așa că anul trecut am achiziționat un molid scandinav cu pretenții de brad. În drum spre casă mi-am amintit de multitudinea de videoclipuri amuzante în care pisicile devastau și dărâmau sărmanul pom, dar care aveau atât de multe vizualizări și aprecieri, încât chiar merita efortul de a reface zilnic decorul. Am trei pisici, deci masacrul urma să fie mai mare, dublat de vizualizări pe măsură. Recunosc că nu am urmărit ca victima să stea foarte țeapănă sau să o ancorez. Dimpotrivă, voiam să cadă frumos și previzibil, spre covor, cu tot cu trei mâțe, ca să prind cel mai bun cadru posibil pentru filmare. Inclusiv instalația luminoasă am montat-o nu pentru a bucura ochiul liber, ci pentru a aduce în plus estetic cadrului cinematografic.
Când totul a fost gata, am chemat bestiile. Apoi le-am chemat din nou, fiindcă nici o pisică nu vine la primul apel. Acțiune! Filmul începe cu cadru strâns pe ele intrând în sufragerie, ca trei tigri fără dungi adulmecând prezența prăzii. S-au apropiat de brad… pe fundal vă rog să vă închipuiți o muzică densă, din aia de thriller… apoi cea cu blana lungă s-a așezat în fund și a început să se lingă, cea tărcată s-a apucat de zgrepțănat jucăria special cumpărată pentru asta, iar cea albă, șefa lor de sindicat, a început să urle, revendicând pliculețele de mâncare prevăzute în contractul co- lectiv de nemuncă.
Pentru ele era un molid obișnuit și neinteresant, precum cei doi din curte, pe care îi știau de o viață. Am adunat 12 vizionări și trei like-uri.