Nu cunoastem nici locul, nici timpul actiunii, iar Sal este departe de a fi un personaj palpabil. In acest punct, romanul seamana mult cu Greata lui Sartre. Senzatii de tot felul ne invadeaza inca din primele pagini ale cartii: „mirosul putred“, mirosul de levantica si naftalina, „aerul greu“, „pipaitul“, caldura insuportabila, umezeala, durerea permanenta de cap, senzatia de greata, „de gol in stomac si de fericire inecacioasa“, „mirosul de iasomie o ineca pina la sufocare“, „gustul acela dulceag, scirbos care-i rascolea stomacul“, „micile furnicaturi pe sira spinarii“. Este vorba de fapt despre o cunoastere senzoriala a lumii, care se dovedeste a fi destul de greu de suportat. Cubul de beton devine astfel o metafora a autoizolarii.
Dupa succesul Legaturilor bolnavicioase, Cecilia Stefanescu revine in atentia cititorilor cu un nou roman cinematografic, plin de imagini vizuale, asa cum sint mai toate cartile autorilor hispanoamericani. Personajele sint urmarite mereu de o camera de filmat. Cind recitesti unele pasaje vezi camera: „Timpul s-a oprit in loc… Am mai inaintat doi pasi, iar timpul a luat-o din loc“.
Sal penduleaza intre singuratatea reala si singuratatea din vis, ultima fiind de-a dreptul inspaimintatoare, „mai urita decit coropisnitele ce misunau linistite prin casa bunicii, mai paralizanta decit tacerile lungi ale lui Emi, prin care incerca sa-l impresioneze, singuratatea aceea avea ceva coplesitor, ce-l zdrobea…“. Exista in carte scene de thriller si de roman politist, presarate cu fascinante descrieri de vise. Totusi, Intrarea Soarelui este in primul rind un roman de dragoste, in care autoarea a topit „putina dragoste din literatura romana“. Nu lipseste nici contrapunctul, acea arta de a amesteca, intr-o dezordine ordonata, segmente narative diferite.
Literatura vs cinematografie
Cinematografia are totusi numeroase limite, iar literatura poate oferi mai multe posibilitati. „Nu exista un act mai splendid de libertate individuala – spune Gabriel Garcia Marquez – decit acela de a ma aseza si de a inventa o lume in fata unei masini de scris.“ Literatura spune pe larg, si cu mai multa intensitate, lucruri pe care cinematografia nu le poate exprima decit vizual. Pe linga mecanismul caracteristic al descrierii narative, care este prin esenta sa unul vizual, literatura, spre deosebire de cinematografie, mai utilizeaza, tot in scopuri descriptive, si alte modalitati perceptive si senzitive, cum ar fi cea auditiva, cea olfactiva si chiar cea tactila, modalitati care predomina uneori asupra descrierii vizuale. Astfel functioneaza, spre exemplu, descrierea subsolului in care Sal descopera cadavrul femeii: „A deschis din nou usa si a privit din nou inauntru, in golul negru care i se casca la picioare… Mirosul aparea si disparea, de parca in incapere ar fi trecut un curent de aer care pe el nu-l atingea… Si, ca din senin, moliciunea teribila care a declansat la loc mirosul putred a…th Mirosul urit disparuse, iar acum aerul incepuse sa se parfumeze a plante a…th A respirat adinc si, abia acum, a simtit mirosul greu de plante. De data asta slab, ca si cum un curent ar fi plimbat aerul dintr-o parte intr-alta“.
Sorin Alexandru Lemnaru s-a nascut intr-o dupa-amiaza. Dupa citeva zile a sosit in noua sa casa, pe Intrarea Soarelui. Au urmat doi ani de mistere si vise… Acesta este inceputul capitolului care da titlul romanului si care face oarecum trecerea catre partea a doua a cartii.
Cecilia Stefanescu, Intrarea Soarelui,
colectia „Ego. Proza“, Editura Polirom,
2008, 34.95 lei