Șoșoacă, înainte să fie oprită de CCR (lucru care ar fi fost recomandabil de la bun început și în cazul Georgescu), se proclama în panouri electorale nici mai mult, dar nici mai puțin decât „Mama Națiunii“. Așa să fie?!
Șoșoacă s-a ridicat pe zbierete și explorarea disperării maselor largi, populare, până în Parlamentul European, la Bruxelles și la Strasbourg. Și-a băgat partidul în Parlamentul României și, dacă n-ar fi fost oprită de CCR, probabil că nu intra nici Georgescu în turul doi.
Minionul cu discurs copiat din Stăpânul inelelor și după ciornele Moscovei a înghițit masiv de la masiva doamnă care se crede „Mama Națiunii“, Șoșoacă fiind de fapt la nivelul unui conducător de colhoz din 1952.
Fidelitatea Șoșoacăi, așa cum a rezultat din întreaga prezență publică a personajului, nu este față de democrație, ci de tirania rusească. Tiranie pe placul celor cu minți fragile, tiranie care se știe cât de multă fericire a adus pe pământ. Toți au fugit din brațele URSS, nu în brațele URSS, fie ei letoni, moldoveni, unguri sau români. Dar lumea are memoria scurtă și creierul obosit.
E grea viața în libertate, mai ales dacă nu faci nimic pentru tine și aștepți să ți se dea, de ce nu ți se dă, vrei să ți se dea, ca domnul Goe de TikTok (în șerpăria de pe TikTok a crescut Georgescu, acolo au crescut și auriferii lui Simion).
Iar madam Șoșoacă s-a cocoțat cu o uluitoare dexteritate dată fiind masivitatea personajului pe culmile imposturii. „Mama Națiunii“! Plâng de bucurie marii demagogi ai lumii prin morminte. S-a dus departe Șoșoaca. E direct „Mama Națiunii“, nu te joci. Vai de neamul nevoii! Plâng și dramaturgii, tot de bucurie – că a ieșit așa personaj. Plânge Nenea Iancu la Bellu.
Pe de o parte, într-adevăr dacă națiunea ar avea o mamă ar putea aduce, de ce nu, cu madam Șoșoacă, iar tatăl ar avea ceva din privirea plină de lumină, trădând inteligența, a lui Gică Simion. Și de ce nu, ștaiful de papagal rusesc contrafăcut al lui guru C. Georgescu.
Dar uite că nu e Șoșoacă „Mama Națiunii“ și – slavă zeilor și Sfintei Paraschiva – nu va fi nici președintele țării. Deși după ce l-ai avut președinte pe Iohannis, a cărui singură calitate e că nu a fost Ponta & Dăncilă (calitate pe care o au de altfel și izmenele mele, dar indispensabilii proprii n-au fost unși în funcție la Cotroceni), poți să pui să conducă România și plasa cu plase, că oricum minimul istoric s-a atins. Poți să-l pui și pe Geoană. Atât că să nu fie noul direct cu butoane de la Kremlin. În rest, Dumnezeu cu mila!
Cine să fie, deci, „Mama Națiunii“?! Madam Budeanu? Poate mama amețitelor. Doamna Carmen Iohannis? Doamna cu bușteanul din Twin Peaks-ul Sibiului? Nu este nici doamna Carmen.
N-a fost, slavă tuturor zeilor, nici măcar madam Cristela, îndelung alăptătoarea, posesoarea unor cunoștințe medicale vaste, caca mare, caca mic, care face spirala melcului cu cei care cred că se vindecă de orice cu rostopască. N-a fost ea nici doamna Nuți Udrea, care acum se bucură de foehn la Târgșor, vorba aceea.
Națiune deosebită, mamă specială. M-am frământat. Care să fie totuși Mama Națiunii noastre? Prostia galopantă? Ticăloșia manifestată prin apetitul pentru lingușeală, trădare și abuz? Refuzul violent al educației? N-am găsit răspunsul.
Dar mi-am adus aminte de o constatare: din bătrâni se povestește că în România, indiferent de epoca istorică, fie sub rege, sub legionari, sub comuniști, sub feseniști, sub țărăniști, sub securiști, sub Dragnea de la Gratia, Teleorman, sub Ciolacu de la Buzău, tot n-ai putut să intri într-un WC de gară fără să calci într-un moțat.
Să fie nesimțirea fără margini? Cine ar putea spune? Ghinion și mister. Atenție și în continuare îngrijorare. Căci a mai venit și iarna, când se înlocuiesc plăcuțele de „atenție, cade tencuiala!“ cu „atenție, cad țurțuri!“. Locuim, iată, o țară frumoasă, nici măcar bananieră – și mai și ninge în ea.