E tot mai dificil să urmărești vreun fir logic în politica românească. În fiecare zi cineva răstoarnă masa, iar ce era valabil aseară nu se mai potrivește până mâine dimineață.
Mai întâi am avut șocul din 24 noiembrie, când un candidat apărut de nicăieri, Călin Georgescu, a câștigat primul tur al alegerilor prezidențialelor. Vorba vine că a fost candidat apărut de nicăieri, pentru că Georgescu a avut în spate o întreagă rețea care l-a susținut cu abilitate. E imposibil să crești de la 2 la 23% în numai 40 de zile, indiferent de abilitățile de care dai dovadă în campania electorală.
Au urmat alegerile parlamentare din 1 decembrie, unde șocul n-a mai fost atât de mare, însă au existat destule surprize. PSD a confirmat declinul de la prezidențiale și a obținut puțin peste 20%, un scor mult sub așteptările social-democraților. Liberalii s-au dus spre 15%, în timp ce în legislativ mai apare o formațiune suveranistă, POT, fără candidați destui prin județe, dar cu procente suficiente cât să strice socotelile celorlalți actori politici.
Bomba a picat în vinerea dinaintea turului doi, când Curtea Constituțională a decis anularea alegerilor pentru președintele României. Hotărârea a provocat furie în diaspora, unde 40.000 de români apucaseră deja să voteze.
Din 6 decembrie tensiunea se menține la cote ridicate în societate. Președintele Klaus Iohannis și-a încheiat mandatul, dar nu vrea să plece, spre iritarea celor care nu mai suportă să-l vadă o zi în plus la Cotroceni. PSD, PNL, USR și UDMR s-au pus la masă pentru a negocia noul guvern și eventual un candidat unic la prezidențiale, dar discuțiile au pornit greu. Ba mai mult, neîncrederea a torpilat relațiile în coaliția creată ad-hoc.
PNL i-a sugerat lui Marcel Ciolacu că ar fi nimerit să nu mai rămână premier, în timp ce USR a venit cu o listă în opt puncte pentru a continua negocierile. Ideea e că nimeni nu are încredere în nimeni. Doar UDMR stă liniștit, ar face cu oricine guvern și se roagă să fie pace și armonie. Cum ar putea Ilie Bolojan să-l accepte pe Ciolacu premier, când la PNL s-a produs o schimbare majoră, iar la PSD aceeași echipă continuă să conducă? Cum să se armonizeze pozițiile USR cu cele ale PSD? Nici useriștii nu îi suportă pe social-democrați, dar nici cei din PSD nu-i au la inimă pe cei din USR.
O altă mare surpriză a venit joi dimineață, când Marcel Ciolacu a decretat trecerea PSD în opoziție. Anunțul i-a bulversat pe toți. Inclusiv colegii săi de partid au înroșit telefoanele, cerând explicații pentru o decizie pe care Marcel Ciolacu ar fi luat-o se pare de unul singur.
De unde supărarea asta atât de mare la Ciolacu? E clar că liderul PSD nu se află în cel mai bun moment al carierei sale politice. A stat un an și a tot calculat alături de amicii săi cu cine va juca finala pentru Cotroceni și când colo i s-a suflat jucăria în ultima clipă. Nici la parlamentare PSD nu a excelat, iar, mai nou, partenerii de la PNL îi sugerează că ar fi cazul să nu se mai propună în funcția de premier. Așa a pornit tot circul. Dacă nu va mai fi premier, iar PSD nominalizează o altă persoană la Palatul Victoria, Marcel Ciolacu pierde partidul. PSD îl va înlătura imediat, știind că pot rămâne conectați la resurse fără a mai depinde de el.
La ora la care scriu aceste rânduri nu este clar dacă decizia PSD de a se ridica de la masa negocierilor rămâne definitivă sau mai e cale de întors. Înclin să cred că a mai rămas loc de negocieri și că PSD s-ar putea răzgândi.
Problema cea mare e că prezidențialele sunt după colț. Că vor fi în martie sau în iunie, alegerile oricum vor veni. Iar ceea ce se petrece acum servește de minune taberei extremiste. Posibil ca Georgescu să nu mai fie lăsat să candideze, dar capitalul său va fi preluat fie de Simion, fie de un alt personaj ce va flutura steagul extremist deasupra capului. Atmosfera nu s-a calmat în rândul societății, iar prelungirea disputelor între partidele pro-europene va da apă la moară celor care spun că schimbarea înseamnă Georgescu, Simion sau Șoșoacă.
Liderii partidelor pro-europene au de dat un examen dificil în aceste zile. Nisipul din clepsidră se tot scurge, iar un compromis rapid ar putea însemna blocarea intrării unui personaj extremist la Cotroceni.
Pare dificil să se ajungă la o soluție, dar alternativa e cruntă. Gândiți-vă că erau mari șanse ca azi Călin Georgescu să ne ureze „Crăciun fericit!“ de la pupitrul de la Cotroceni. Brrr!