În mod tradițional, în aceste zile reîncepe marea dezbatere: este Die Hard cel mai bun film de Crăciun?
Tradițional, filmele de Crăciun erau asociate cu povești pline de sentimente pozitive, precum It’s a Wonderful Life. Pentru români, Pro TV a ales Home Alone pentru a ocupa acest loc. În rest, ca în fiecare an, revine dezbaterea despre Die Hard, pe care mulți îl consideră cel mai bun film de Crăciun din toate timpurile.
Este o problemă pe care nimeni nu pare să-și dorească să o rezolve (în măsura în care s-ar putea ajunge la o concluzie definitivă). De ce ar fi considerat un film de Crăciun acest blockbuster din 1988, în care Bruce Willis își salvează soția și un grup de ostatici din mâinile unor teroriști care au pus stăpânire pe un zgârie-nori din Los Angeles? Răspunsul este că acțiunea acestui thriller clasic și destul de violent (23 de morți, inclusiv șeful terorist Hans Gruber, interpretat de Alan Rickman) se desfășoară în timpul sărbătorii de Crăciun, cu decorațiuni specifice. Din coloana sonoră fac parte nu mai puțin de patru cântece tradiționale: Let It Snow, Winter Wonderland, Christmas in Hollis și Jingle Bells. Pentru că finalul cu happy-end și cu o familie reunită este exact în spiritul sărbătorilor. Plus că, de-a lungul vremii, programarea lui la TV, în general în apropierea sărbătorilor, a făcut ca Die Hard să intre, încet-încet, în conștiința populară ca un film de Crăciun.
De fapt, pentru a fi cinstiți, trebuie amintit că Die Hard este, la origine, o adaptare a cărții din 1979 Nothing Lasts Forever, de Roderick Thorp, în care eroul este un polițist numit John Leland, prins într-un scenariu similar. Cartea este o continuare a unui roman din 1966, The Detective, care a fost adaptat pentru marele ecran în 1968, cu Frank Sinatra în rolul principal.
Discuțiile pe seama lui Die Hard par să fi devenit foarte populare după 2010 și mulți sunt cei care au ținut să își exprime părerea. Inclusiv cei din echipa care l-a realizat, iar declarațiile lor duc la concluzia că Die Hard nu a fost conceput ca un film de Crăciun, dar a sfârșit prin a deveni un astfel de film. Este ceea ce spun, de exemplu, regizorul John McTiernan sau De’voreaux White, actorul care l-a interpretat pe șoferul de limuzină Argyle. Coscenaristul Steven E. de Souza a afirmat în 2017 că „Die Hard este un film de Crăciun“, adăugând în glumă că studioul a respins o variantă a scenariului dedicată sărbătorii Purim. În rolul de Grinch de serviciu, Bruce Willis a declarat în 2018 că „Die Hard nu este un film de Crăciun, ci un film cu Bruce Willis“. Este contrazis de cele trei fiice ale lui.
Studiourile 20th Century Fox au profitat de această discuție și au relansat Die Hard în 2018, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a filmului, cu un trailer reeditat, prezentând Die Hard ca „cea mai mare poveste de Crăciun spusă vreodată“, alimentând și mai mult dezbaterea.
Anul acesta, în discuție s-a prins și respectatul cineast Alfonso Cuarón, într-un interviu în „The Hollywood Reporter“: „La urma urmei, Crăciunul reprezintă sfârșitul întunericului și începutul luminii. Este o sărbătoare a speranței și a posibilităților și reprezintă un moment de introspecție înainte de a lua lucrurile de la capăt. În cazul Die Hard, Bruce Willis încearcă să facă ceea ce este corect, și eu susțin ideea că este un film de Crăciun. Nu trebuie să definesc exact de ce și nici nu este nevoie să o fac“.
Alături de Die Hard, multe alte titluri apar în diverse clasamente ale celor mai atipice filme de Crăciun.
De exemplu, o bună alternativă la Die Hard (și mai ales Home Alone) ar putea fi comedia horror Gremlins (1984), dar și horrorul pur și dur Black Christmas (1974), care îi plăcea enorm, se pare, lui Elvis Presley, un film cu un maniac care ucide fete frumoase în timpul Sărbătorilor.
De asemenea, drama romantică Carol (2015), bazată pe romanul The Price of Salt de Patricia Highsmith, este și el recomandat de Crăciun, la fel ca și comedia pentru adulți Bad Santa (2003).
N-ar trebui să ratați excelentul film de animație al regretatului Satoshi Kon din 2003, Tokyo Godfathers, o poveste emoționantă cu multe influențe din Frank Capra, și nici Joyeux Noel, drama din 2005 despre momentul real din Primul Război Mondial când soldații dușmani din tranșee, francezi și germani, opresc ostilitățile pentru a sărbători împreună.
În fine, multe dintre filmele lui Tim Burton, de la Edward Scissorhands, Batman Returns și Mars Attacks, par a fi arondate Crăciunului. E bine să mizați pe clasicul The Nightmare Before Christmas (1993), filmul cu păpuși realizat de Henry Selick pe baza ideilor lui Burton, care are avantajul dublu de a putea fi văzut fără probleme și de Crăciun, dar și de Halloween.