Doar ca la ora actuala influenta directa a fostilor informatori universitari asupra studentilor e foarte redusa. Majoritatea au titluri academice de profesori, deci cursuri foarte putine. Multi dintre ei sint parlamentari, au afaceri prospere sau si-au infiintat universitati private submediocre, dar profitabile. E adevarat ca au avut grija sa isi plaseze in posturi universitare, aproape de ei, atit fiii si fiicele, cit si tucalarii si tuterii proprii, dar acestia nu-s vinovati de pacatele morale ale parintilor ori protectorilor lor. Eventual, sint vinovati cind si cind de incompetenta, dar cui ii mai pasa? Universitatile au devenit demult niste mari familii – la propriu –, iar competenta e ultima noastra grija. Dau diplome? Dau. Si atunci?
Si asa ajungem si la a doua exagerare. M-am plins ca nu aveam nici o universitate de top recunoscuta in lume. De parca astea ar fi unicele criterii de evaluare a unei universitati: calitatea si performanta. Haideti sa judecam, de exemplu, din perspectiva unui italian relativ bogat, care are un fiu petrecaret, vesel si nu foarte studios. Tatal, ca orice tata, ar vrea ca fiul lui sa faca o facultate – poate chiar si un masterat sau un doctorat. In stradania lui de a gasi o solutie care sa impace ambitia lui cu lenea fiului, prosperul italian afla la un moment dat de scandalul diplomelor false de la Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi. Sau de la alte facultati romanesti. „Doctor?“ isi va zice italianul, uitindu-se la fiul sau. „N-ar fi rau.“ Si il va inscrie la Facultatea de Medicina de la Iasi (sau din alta parte), de unde fiul va aduce acasa o diploma de dottore in doi-trei ani. Cu oarecare cheltuiala, ce-i drept, dar fara sa fie nevoit sa toceasca pentru examene, ba chiar – dupa cum spun ziarele, daca nu cumva exagereaza – fara sa treaca macar pe la Iasi decit atit cit sa dea banii necesari pentru fiecare examen.
Exemplul dat a fost, desigur, unul ipotetic, dar ma ajuta sa explic ce voiam sa spun. Poate ca nu avem neaparata nevoie de universitati in topuri. Un scandal precum cel amintit mai sus ar putea atrage mai multi studenti platitori decit orice clasament international, oricit de prestigios. Si-apoi ma gindesc si eu la rentabilitate. Ori de cite ori s-au publicat topurile cu cele mai profitabile companii din lume, a vazut cineva vreodata pe ce loc se plaseaza, sa zicem, organizatia economica siciliana Cosa Nostra? Nu. Dar asta nu inseamna ca nu ar avea o cifra de afaceri comparabila cu a marilor companii ale lumii.
La fel stau lucrurile si cu universitatile noastre, iar cazul UMF Iasi, asa ipotetic cum o fi, e in acelasi timp si incurajator. Exista intotdeauna o bursa neoficiala a universitatilor, la care sint sigur ca UMF Iasi, ca si Cosa Nostra in exemplul de mai sus, isi ocupa locul binemeritat. Depinde de la care capat al patului de spital privesti lucrurile.