De ce, nene, tre’ sa vorbeasca oamenii lumii toate limbile astea, cind e asa simplu sa inveti romana? E limba in care te nasti, in care iei bataie, in care iubesti si probabil mori.
De ce mi-a fost blocat drumul spre alimentara? Cum adica nu am voie sa traversez strada cu geanta mea de rafie, ca cica trece coloana oficiala de frantuji si se tem ca am bomba in papornita. Cum, Doamne iarta-ma, lua-v-ar dracu’, sa am eu bani de bomba? Pai ce, ele cresc asa, pe strada?
Bine ca-l aveti voi pe Alen Delon. Si ce-i cu asta? Cind il vad in film, opresc sonorul si vorbesc eu in locul lui, in romana: „Uai, Zorro, vreu sa te tai, pastelele ma-ti, ca mi-ai scris Z pe usa veceului”. La care Alen Delon: „Tai pe ma-ta, ca eu is frumusel si am masca pe mecla”. „Uai, puneti mina pe el, banditu’ naibii, sa-i scot eu franceza din cap”. Ma rog, poate nu asta e interpretarea corecta, dar toti vecinii mei sint nationalisti convinsi si le place cum traduc. Dupa care toti recitam poezia „an deo tre, m-am batut cu Jan Mare, Jan Mare mi-o tras un pumn si m-o azvirlit in drum”. Poate ca ar trebui un final in care sa-l bat eu pe Jan, dar nu poti schimba poeziile asa, cum vrei tu.
Concluzia e ca daca francofonii astia dau si ei un pachet de unt, ceva, sintem de acord cu ei si ii sustinem, ca doar si noi ne tragem din vita latina, deci sintem practic frati. Daca insa nu ne dau nimic, redevenim brusc balcanici si scuipam pe masinile lor diplomatice: „Huo, mincatori de cas imputit!”.